Ion Ionescu de la Brad, cunoscut și sub numele său de naștere, Ion Isăcescu, s-a născut la 24 iunie/6 iulie 1818 în Roman, Moldova, marcând un nume de referință în istoria României. El a fost un revoluționar pașoptist, întemeietorul științei agricole românești și membru de onoare al Academiei Române. Viața sa a fost dedicată luptei pentru emanciparea națională și socială a poporului român, iar contribuțiile sale în domeniul agricol au deschis drumul spre modernizarea sectorului.
Biografia lui Ion Ionescu de la Brad începe într-o familie modestă, fiul iconomului Ion Isăcescu și al Saftei (Elisabeta), fata preotului Toader Cima. La vârsta de 7 ani, a început școala domnească din Roman, unde și-a început formarea educațională. Ulterior, studiile sale s-au desfășurat la Academia Mihăileană din Iași, iar apoi a plecat în Franța pentru a se dedica agronomiei, științelor naturii și economiei.
La Paris, Ion Ionescu de la Brad a devenit parte a unui grup de tineri români studenți, animați de dorința de a îmbunătăți condițiile din țara lor. Aici, el și-a dezvoltat o rețea de relații cu personalități progresiste franceze, fiind martor la evenimentele care au condus la revoluția din 1848. Revenit în patrie, a devenit primul profesor de științe agricole la Academia Mihăileană din Iași (1842-1848).
Rolul său a devenit crucial în timpul revoluției de la 1848, când, la chemarea lui Nicolae Bălcescu, a fost numit vicepreședinte al Comisiei proprietății din București. Această comisie a avut ca scop rezolvarea problemei agrare, fiind implicată în elaborarea proiectului de lege conform Proclamației de la Islaz. Ion Ionescu de la Brad a luptat neobosit împotriva atitudinii reacționare a proprietarilor și a susținut cererile legitime ale țăranilor.
În urma înăbușirii revoluției, Ion Ionescu de la Brad a fost arestat de armata otomană și a trăit în exil în Turcia timp de opt ani și patru luni. Aici, și-a dedicat timpul preocupărilor științifice și a îndeplinit funcții importante, precum expert și consilier imperial, director al Școlii de agricultură de la San-Stefano și administrator al domeniilor din Tesalia.
În 1855, s-a căsătorit, dar căsnicia sa a avut un final tragic, cu soția părăsindu-l în momentul în care cei doi s-au întors în țară în 1857.
Bun cunoscător al problemelor rurale, Ion Ionescu de la Brad a fost consultat de Alexandru Ioan Cuza la alcătuirea legii pentru reforma agrară. El a fost numit inspector general al agriculturii pentru toată țara (1864-1869), funcție în care a îndrumat aplicarea reformei agrare.
O bună parte a vieții sale, timp de 22 de ani, el a condus ferma-școală de la Brad, unde a practicat o agricultură model, aplicând metode dintre cele mai avansate pentru acele timpuri. Ca deputat al țăranilor, Ion Ionescu de la Brad a militat cu energie pentru cauza celor mulți și nevoiași. Cu competența și autoritatea sa recunoscută, el a reprezentat țara la congrese internaționale, expoziții în străinătate etc.
Ca recompensă pentru creația lui științifică, a fost ales membru corespondent și apoi membru de onoare al Academiei Române (1884), membru al Societății de statistică din Londra etc.
A fost o personalitate care s-a bucurat de admirația opiniei publice internaționale și care a contribuit la „îmbogățirea” tezaurului gândirii și științei mondiale.
Casa memorială „Ion Ionescu de la Brad” se găsește în Bacău, pe partea stânga a șoselei Prăjești-Brad, exact la ieșirea din localitatea Negri și intrarea în localitatea Brad. Vis-a-vis de casa memorială se găsește o troiță.
Ion Ionescu de la Brad nu s-a recăsătorit și nu a avut urmași direcți. Viața sa a fost marcată de pasiunea pentru știință, devotamentul față de cauza națională și lupta pentru îmbunătățirea condițiilor poporului român. Astfel, numele său rămâne unul de referință în istoria României, fiind recunoscut și apreciat ca pionier al științei agricole și patriot înflăcărat.
Sursa video: Ovidiu Imbrea
