Paradoxul românesc este că într-o țară scufundată în mizerie, cu 40% din populație înregistrată a fi sub pragul oficial al sărăciei este la modă discursul de dreapta.
Psihologic este explicabil; e mai ușor să accepți că starea de lucruri este cauzată de lenea și nepăsarea semenilor, decât să cauți să înțelegi mecanismele prin care avuția națională este drenată în folosul unui segment tot mai îngust.
Iar acel segment, pentru a păstra pacea socială și a evita orice discuție care ar duce la o schimbare a sistemului, lansează mesaje propagandistice care „explică” de ce săracii sunt tot mai săraci. Unul dintre aceste mesaje ne spun că sărăcia este perpetuată din cauza „asistaților social”, care mănâncă degeaba banii statului, atunci când nu-i beau, desigur.
Dacă veți căuta în cărțile de Economie politică o să observați că această explicație nu este nici nouă și nici originală; dăinuie din zorii capitalismului industrial, de pe când economiștii englezi explicau, docți, că ar fi o mare greșeală să fie crescute salariile muncitorilor deoarece, aceștia ar folosi surplusul ca să se îmbete și să procreeze, ceea ce ar duce, în final, la creșterea populației, deci a șomajului, iar, apoi, din cauza ofertei crescute de forță de muncă, ar scădea lefurile.
Zilele trecute, Ziarul Financiar a scuturat puțin mitul „asistaților”; cu cifre bine documentate, publicația a demonstrat că marea majoritate a celor care primesc bani de la stat sunt.. copiii.
Din 6,5 milioane de beneficiari ai asistenței sociale din România, 3,7 milioane sunt copiii care primesc alocații de stat.
Alte 1,5 milioane sunt persoanele cu dizabilități, 400.000 sunt persoane pentru care statul plătește asigurarea de sănătate deoarece ori sunt beneficiare de venit minim ori sunt în concediul de creștere a copilului iar 278.000 de persoane primesc alocații pentru susținerea familiei.
Din 6,5 milioane doar 246.000 primesc venit minim garantat, adică circa 6.000 de persoane în fiecare județ. Și asta deși, după cum spun statisticile, peste 40% din populația țării este sub pragul sărăciei.
Dacă am face calculul, am vedea că sumele primite de beneficiarii venitului minim garantat nu reprezintă nici o amenințare pentru buget; mai mult, am observat că sumele – circa 150 de lei de persoană lunar pentru un membru de familie – nu se compară cu sumele acordate de țările cu o tradiție capitalistă.
Dar discursul despre „asistații social” este frecvent utilizat în România. Pentru că, pe de o parte, după cum am spus, maschează mecanismele furtului din avuția națională, iar, pe de altă parte, se potrivește foarte bine cu viziunea fascistă asupra societății promovată de elitele țării.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
