Rareș și Ștefan, copiii celui mai galonat cuplu de campioni din badmintonul românesc, au ales sportul rege în locul celui practicat de părinții lor
Ultimul pe listă
Așchia nu sare departe de trunchi. Într-adevăr, nu sare. Dar uneori, capătă forme diferite. Un dublu exemplu îl găsim în familia Milon. Bogdan și Alexandra alcătuiesc cel mai galonat cuplu din badmintonul românesc. Zeci de titluri naționale cu Știința Bacău, meciuri sub tricolor, performanțe internaționale, recorduri. Firul tradiției a fost țesut inițial de cei doi ca sportivi. A continuat apoi la nivel de antrenorat. Și- culmea- s-a deșirat când au intrat pe…fir tocmai urmașii din familie. Cum așa?
Simplu: atât Rareș, cât și Ștefan, feciorii lui Bogdan și ai Alexandrei Milon, au decis să practice un alt sport. Concret, fotbalul. Legitimați la FC Bacău Academia „Cristian Ciocoiu” (Rareș la grupa 2011, iar Ștefan la 2008), cei doi puști își doresc să atingă în fotbal nivelul la care au ajuns părinții lor la badminton. „Mă gândeam că ne vor călca pe urme și vor alege badmintonul. Nici vorbă, au cotit-o spre fotbal! La urma-urmei, eu mă bucur că fac sport, că îl fac din plăcere și că sunt apreciați. Că e fotbal și nu badminton, are mai puțină importanță”, mărturisește Bogdan Milon. „Înainte, n-aveam o părere prea bună nici despre jocul de fotbal și nici despre fotbaliști. Acum, am început să mi-o schimb. Dar vă spun sincer că dacă m-ar fi întrebat cineva acum câțiva ani ce sport cred eu că vor practica într-o bună zi copiii mei, le-aș fi luat pe toate la rând și tot nu aș fi spus fotbal. Ar fi fost clar ultimul pe listă”, mărturisește Alexandra Milon.
„Cui mă lași?”
La drept vorbind, Ștefan Milon a practicat badmintonul. Cu succes chiar. Dovadă stă și bronzul cucerit la prima ediție a Naționalelor la care a participat. Cum s-a petrecut schimbarea de macaz a puștiului care va împlini zece ani pe 23 iunie? „Păi, colegul meu de bancă, Bogdan, juca fotbal la FC Bacău. În plus, și fratele meu era legitimat la acest club, așa că n-a lipsit prea mult să fac și eu pasul. Asta se întâmpla pe la mijlocul anului trecut”, dezvăluie Ștefan. „Așa a fost. Acum, suntem împreună la fotbal, sportul nostru preferat”, întărește mezinul Rareș, care, deși nu are încă șapte ani (e născut pe 26 aprilie 2011), i-a luat-o înainte fratelui mai mare: „Eu fac fotbal de la cinci ani și jumătate. Sunt născut în 2011, dar joc și la 2010. Uneori e mai greu, dar fac față”. Diferiți nu doar ca vârstă, ci și ca posturi în echipă (Ștefan e fundaș dreapta, iar Rareș mijlocaș centrals), calități și personalitate, cei doi Milon se completează foarte bine. Așa, ca frații. Amândoi îl au ca model pe Cristiano Ronaldo, amândoi țin cu Real Madrid. Și amândoi vor să devină „IT-iști și fotbaliști”. Numai când vine vorba de echipa la care vor să ajungă la seniorat, drumurile se bifurcă. „La FCSB”, zice scurt, Rareș. „Eu mi-aș dori să joc într-o zi pentru Real Madrid”, spune Ștefan. ”Ștefa-aan! Cum, adică la Real Madrid? Și pe mine cui mă lași?”, răbufnește, în cel mai simpatic mod Milon ăl mic. „Lasă, că te transferi și tu. N-o să stai prea mult la FCSB”, îl liniștește fratele mai mare, protector.
23 de goluri din 25
Până să ajungă la Real Madrid- eventual via FCSB- Rareș și Ștefan Milon își fac treaba la FC Bacău. La Academia „Cristian Ciocoiu”. Și o fac bine. În mod frecvent, Rareș este remarcatul turneelor la care participă. La una dintre competițiile dinspre finalul lui 2017, Rareș Milon a marcat 23 din cele 25 de goluri realizate de echipa sa! Iar Ștefan vine și el din urmă. „Sunt doi copii diferiți, dar care au un potențial însemnat. Rareș are o tehnică mult peste medie și o inteligență în joc impresionantă, dovadă stând și numeroasele premii individuale primite. Ștefan impresionează prin stăpânire de sine și prin faptul că, deși a început fotbalul mai târziu decât colegii săi de grupă, progresează rapid. Weekend-ul trecut, la turneul de la Focșani, Ștefan a avut o evoluție remarcabilă. Și Rareș și Ștefan iubesc fotbalul, iar acest lucru îi ajută să prindă foarte ușor anumite lucruri”, îi descrie antrenorul Radu Ciobanu. Rareș și Ștefan Milon își doresc foarte mult ca într-o bună zi să joace la aceeași echipă. „Acum nu se poate pentru că jucăm la grupele de copii și nu avem aceeași vârstă”, explică, savant, Rareș. „Cred că am face treabă bună împreună”, opinează Ștefan, care adaugă: „Dribling ca al lui Rareș, mai rar. Nu că-i fratele meu, dar îmi place foarte mult cum driblează”. Rareș nu rămâne dator: „Lasă, că și eu aș vrea să pasez ca tine!” Pe final, și o întrebare despre sportul părinților: „Și badmintonul?”. Puștii zâmbesc: „Ne place și badmintonul, dar să știți că sportul întregii familii a ajuns fotbalul. Sunt zile când jucăm toți patru. Iar mama chiar șutează bine la poartă”. Uite așa se apleacă trunchiul către așchiuțe!
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
