Fiecare ieşire în lume a artistului târgocnean (n. 5 febr. 1949, la Sârca, jud. Iaşi) e prilej de intensă bucurie estetică.
Aşa a fost şi zilele trecute, când în incinta Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti” din Oneşti am fost întâmpinaţi de un „Cernit albastru”, genericul expoziţiei de pictură însumând 50 de uleiuri pe pânză şi 45 de miniaturi pe lemn.
Au salutat evenimentul Ionuţ Tenie şi Doina Brumă, din partea instituţiei-gazdă, şi au descris lucrările Cătălin Fornica, Corneliu Stoica şi Georgeta Nechita-Burculeţ.
S-au fixat şi câteva caracteristici ale protagonistului: dragostea de oameni, de natură şi îndeosebi de Dumnezeu, căldura afectivă şi fermitatea ideilor.
Eu aş adăuga că Mihai Nechita practică o pictură narativ-reflexivă, care te cheamă la contemplaţie prin mijlocirea liniilor domoale, cumpătate, dar şi prin culorile coborâte din fresce voievodale. Lumea astfel construită te învăluie odihnitor şi protector deopotrivă.
