La 49 de ani pe care i-a împlinit săptămâna trecută, antrenoarea SCM Bacău este încrezătoare în cei doi sportivi ai săi, Bianca Ghelber și Alexandru Novac care vor concura în iunie, la CE de la Roma și în august, la JO de la Paris
Când Dumnezeu trece timpul? Mai alaltăieri, Mihaela Melinte devenea campioană europeană la aruncarea ciocanului la Budapesta. Și parcă mai ieri reușea un fabulos 75,20 metri cu care ajungea campioană a lumii la Sevilla. Timpul nu trece, zboară, așa cum zbura odinioară ciocanul din mâinile sale! Și iat-o pe „Meli”, campioana continentală și mondială de la finele mileniului trecut, ajunsă la 49 de ani, pe care i-a împlinit în urmă cu o săptămână, pe 27 martie. Azi 49, mâine 50: vă vine să credeți? Important este însă că antrenoarea SCM Bacău Mihaela Melinte își poartă bine vârsta. Și, la fel de important este că, în loc să privească nostalgic la ce a fost, antenoarea campioanei continentale la aruncarea ciocanului, Bianca Ghelber și a sulițașului Alex Novac se uită încrezătoare înainte, la ce va fi.
-Cum se simte Mihaela Melinte la 49 de ani?
-(Izbucnind în râs): Mai tânără cu un an.
-Înseamnă că la anul, în loc de 50, vei face 47?
-(Râzând în continuare): Ba nu, 25. 25 pe un picior. Știi cum se spune: vârsta e doar o cifră. Și să știi că e adevărat. Uite, din punct de vedere fizic mă simt mai bine ca acum zece ani. Nu mai am durerile acelea groaznice de genunchi care mă chinuiau.
-Chiar, câte operații ai?
-Le-am și pierdut șirul. Pe bune. La un genunchi am trei. Iar la celălalt, cel puțin una. Important este însă că după intervențiile respective, care se impuneau deoarece cartilajul se dusese complet, sunt ok.
-Cum ai sărbătorit cei 49 de ani?
-Prin muncă, la antrenament. Seara, bineînțeles, am stat cu familia, iar asta a fost cel mai important.
-Nu știu dacă a curs șampanie, dar urările cu siguranță au curs. Cea mai impresionantă urare cui a aparținut?
-Într-adevăr, au fost zeci, dacă nu chiar sute de mesaje și telefoane. Cea mai simpatică urare? Stai să mă gândesc… Cred că cea a soției lui Serghei Ursu, Georgiana: chiar că mi-a mers la inimă. Dar aș minți dacă nu aș recunoaște că toate mesajele m-au bucurat.
-Meli, 2024 este anul Europenelor de la Roma și a Olimpiadei de la Paris.
-Un an super-important, ai dreptate. Și să știi că am așteptări mari: și de la Europene, și de la Olimpiadă. Atât cu Bianca Ghelber, cât și cu Alex Novac. Fiind legitimat la CSM București, Alex se pregătește în București, dar peste două săptămâni merg la el să vedem cum stau lucrurile.
-Apropo, Bianca este legitimată la SCM Bacău și la CSA Steaua, dar, conform viitoarelor modificări ale Agenției Naționale pentru Sport, ce vor interzice dublele legitimări, ea va trebui să aleagă: ori SCM Bacău, ori CSA Steaua. Pentru ce club crezi că va opta Bia?
-Nu am discutat pe tema aceasta. E clar că va fi numai și numai decizia ei. Rămâne de văzut, așteptăm clarificări, mai ales că aceste modificări legislative vor fi operabile ceva mai încolo, din câte am înțeles. Oricum, după Olimpiadă.
-Și s-ar putea ca pe Bia nici să nu o mai afecteze din moment ce ea a declarat că ia serios în calcul să se retragă după Jocurile Olimpice de la Paris.
-Ei bine, și asta rămâne de văzut. Eu cred că în cazul unui rezultat foarte bun la Olimpiadă, nu este exclus ca ea să dorească să continue.
-Ai spus „un rezultat foarte bun la Olimpiadă”: ce ar însemna asta?
-O aruncare mai bună decât cea de la Tokyo, când, știm cu toții, Bianca a stabilit cea mai bună performanță personală a sa din carieră. Există toate premisele. De la Olimpiada de la Tokyo încoace, Bia a avut rezultate notabile, inclusiv titlul de campioană europeană cucerit la Munchen, a dat în mod constant peste 73 de metri, iar toate aceste lucruri mă fac să fiu foarte încrezătoare. Și în privința ei, și în privința lui Novac. De altfel, Bia deține sau, cel puțin deținea săptămâna trecută, când am consultat ultima oară statisticile IAAF, cea mai bună performanță mondială a sezonului, cu acel 73,28 de la Naționalele de Iarnă. În plus, la Cupa Europei a reușit să depășească sportive care au fost în fața sa la Mondiale. Alături de managerul său, și-a definitivat calendarul din perioada următoare: are numeroase Garnd Prix-uri în Europa, evitând astfel călătoriile foarte lungi. Singura destinație mai lungă este Nairobi, în Kenya, pentru un concurs programat pe 20 aprilie. În ceea ce-l privește pe Novac, și el a început anul foarte bine. Repet, sunt foarte încrezătoare.
-Tu, ca sportivă ai cucerit tot ce se putea cuceri. Ți-a lipsit, și asta din motive independente de voința ta, o știm foarte bine, doar o medalie olimpică.
-Ei bine, ce nu am reușit eu, o vor face sportivii mei. Și dacă nici ei, atunci (râde din nou), poate copiii mei. Ai zis o medalie olimpică, dar eu vreau chiar mai mult decât atât: un titlu olimpic!
-Apropo, amândoi copiii tăi fac sport: Maria înot, iar Mihail sărituri în apă. Cum se descurcă?
-Din ce în ce mai bine. Amândoi. Maria a început relativ târziu înotul: avea aproape nouă ani când a învățat să înoate. Asta în timp ce alții încep să practice acest sport încă de la patru sau cinci ani. Sub îndrumarea Claudiei Degeratu, Maria a progresat foarte mult, dovadă și rezultatele de anul acesta, care i-au permis calificarea la Naționale. Dacă simțeam că nu-i place sau că nu poate progresa, poate că aș fi îndreptat-o spre atletism, eventual către săritura în lungime. Așa însă, e clar că înotul reprezintă mediul ei. În ceea ce-l privește pe Mihail, nu are decât vreo 15-16 antrenamente cu Cătălin Cozma la sărituri în apă, dar progresează și el. A început să sară de la șapte metri.
-Deci încă doi viitori campioni în familie, nu?
-Pe Maria și Mihail i-am încurajat să facă sport nu din dorința de a face performanță cu orice preț. Vâzând însă aptitudinile lor și plăcerea cu care se consacră sportului, eu zic că pot ajunge amândoi sus. Și din acest punct de vedere sunt încrezătoare.
