Va plac sindicatele, sindicalistii, sau mai bine zis, liderii lor? Sunt intrebari pentru care, daca le-as fi spus in urma cu 15-20 de ani, in mod sigur as fi fost ridicat pe brate de sustinatorii ideii de sindicat. Pentru ca sindicatul era, intr-adevar, o putere in statul nou devenit democratic, dupa zecile de ani de dictatura.
Pe sindicate au mizat impaunatii social-democrati din politica româneasca post-decembrista. La fel ca politicienii pe care i-am tot vazut in locuri foarte calde de 24 de ani, si liderii sindicatelor de peste tot au invatat sa-si astearna straturi groase care sa le tina de bine la dos, si lor si câtorva generatii mai departe.
Sa ne intelegem, nu sunt impotriva ideii de a exista un sindicat, in absolut toate structurile, altfel am fi fost martori la tot soiul de abuzuri din partea patronilor sau a sefilor de institutii.
Dar, nu-mi doresc sindicat doar asa, pentru binele exclusiv al liderilor, sefilor, sefuletilor mai de soi de pe la vreo organizatie sau alta, ci ca sa simta si simplii membri ca nu cotizeaza de gloaba luna de luna, in caz de nevoie, sa fie sustinut cu tot armamanetul din dotare de Maria Sa sindicatul.
In fine, de vreo câtiva ani, se intâmpla un fenomen si in zona sindicatelor: putinii membrii care au mai ramas in urma zecilor de restructurari intervenite la nivelul firmelor sau al institutiilor incearca sa-si caute identitatea, migrând catre alte structuri sindicale.
Gest plecat, cel mai probabil, de la atitudinea dezamagitoare a unora dintre liderii de sindicat care, de cele mai multe ori, in loc sa lupte pentru drepturile membrilor care, pâna la urma, le-au platit salariile, i-au lasat cu buza umflata. Exemple ar fi destule, numai daca ne uitam la zecile de firme care si-au trimis in mod abuziv in somaj angajatii, fara sa le achite nici macar bruma de salarii compensatorii.
Or, sindicatul, nu doar ca s-a dat la fund, fara a incerca macar sa schiteze un gest de impotrivire, dar, in multe cazuri, au si fost partizani patronilor, desigur, in schimbul unor mici avantaje. Daca nu cumva au fost santajati de patroni sau directori, in amintirea vechilor “atentii” de care s-au bucurat liderii sindicalistilor, desigur, fara stirea membrilor de sindicat. Si, atunci, reiau intrebarea: va plac sindicatele, sindicalistii, sau mai bine zis, liderii lor?
