IAR 95 Spey a fost un proiect de avion supersonic de vânătoare dezvoltat în România în anii 1980. Din păcate, proiectul nu a fost finalizat din cauza lipsei de fonduri, și nu s-a ajuns niciodată la construirea unui prototip. Acesta prevedea un aparat cu o aripă convențională de tip dublu-delta și fante de admisie a aerului amplasate lateral. Proiectul a inclus diferite variante, cu unul sau două motoare și cu unul sau două ampenaje verticale.
Contextul dezvoltării
Activitatea de cercetare aerospațială în România a început în 1968, cu înființarea Institutului de Cercetare-Proiectare Aerospațială (INCAS). Ulterior, această activitate a fost preluată de Institutul de Mecanica Fluidelor și Cercetări Aerospațiale (IMFCA), care după un deceniu s-a reorganizat în Institutul pentru Creație Științifică și Tehnică (INCREST). Proiectul IAR 95 a început la sfârșitul anilor 1970, sub conducerea inginerului Dumitru Badea, cu scopul de a dezvolta un avion supersonic de vânătoare românesc.
Proiectul inițial: IAR 95
Proiectul inițial al IAR 95 prevedea un avion ușor, monoloc, cu un singur motor capabil de o tracțiune de aproximativ 54 kN (91 kN cu postcombustie). Avionul avea o aripă montată sus și s-au studiat configurații cu unul sau două ampenaje verticale. În 1981, proiectul a fost abandonat deoarece nu s-a putut procura un motor adecvat cu performanțele cerute.
Continuarea proiectului: IAR 101 și IAR-S
După abandonarea proiectului IAR 95, cercetările au fost reluate sub numele IAR 101, sub conducerea inginerului Constantin Roșca. IAR 101 era similar primului proiect, dar ceva mai mare și avea patru puncte de acroșare sub aripi. Au fost dezvoltate mai multe variante, inclusiv cu unul sau două motoare, și cu unul sau doi piloți.
În tunelul de vânt au fost testate diverse configurații, iar numele proiectului a devenit IAR-S. Dintre toate variantele, cea cu doi piloți și un singur motor părea cea mai promițătoare, prefigurând un avion multi-rol capabil atât de vânătoare aeriană, cât și de atac la sol. Macheta acestei variante este expusă în holul INCAS.
Provocări și eșecul proiectului
Pentru a verifica capacitatea industriei românești de a produce un avion supersonic, s-a decis construirea unui prototip numit IAR-95ME, la Întreprinderea de Avioane București (astăzi Romaero S.A.). Un departament al INCREST a fost mutat în apropierea fabricii pentru a facilita acest proces. Cu toate acestea, în 1988, lucrările au fost oprite din lipsa fondurilor.
Concluzie
Eforturile de a dezvolta un avion supersonic au reprezentat o provocare majoră pentru industria aerospațială românească. Deși proiectul IAR 95 nu a fost finalizat, acesta a demonstrat ambiția și capacitatea tehnică a inginerilor români. Comparativ cu alte proiecte internaționale similare, precum Eurofighter sau Rafale, care au întâmpinat și ele întârzieri semnificative, efortul românesc este de apreciat.
În final, proiectul IAR 95 rămâne un capitol important în istoria aviației militare românești, ilustrând dificultățile și ambițiile epocii în care a fost conceput.
