„(…) Liceu, – cimitir/ Al tinereții mele -/
În lume m-ai dat/ În vâltorile grele,/ Atât de blazat…”
(George Bacovia, Liceu; 1916)
„Bacovienii” – pagina de aur a învățământului băcăuan
Mărturisesc cu nedisimulată mândrie că sunt absolvent de „Bacovia”, promoția 1993. Am făcut parte din ultima generație de „bacovieni” – la categoria boboci (1989) – care a cunoscut bucuria de a purta pe brațul stâng al uniformei de licean mult râvnita matricolă de „Bacovia”; o promisiune a reușitei în viață, un veritabil certificat de garanție pentru un proces educațional de cel mai înalt nivel calitativ, o dovadă a apartenenței la o comunitate ce își câștigase locul în elita învățământului din România, aplicând criterii de selecție și standarde de performanță cu care Prezentul nu mai poate opera.
La fel ca mine sunt și simt toate generațiile care au finalizat cu succes anii de studii preuniversitare în cadrul Liceului Teoretic „George Bacovia”, așa cum s-a numit actualul Colegiu Național „Ferdinand I” în perioada 1967-1997. Împreună, formăm o comunitate de aproximativ 10.000 de „bacovieni”, distribuiți de timp de-a lungul a treizeci de generații de absolvenți care au scris, alături de mentorii lor spirituali, cea mai importantă pagină de istorie a învățământului băcăuan. Zecile, dacă nu chiar sutele, de premii și medalii obținute la concursurile și olimpiadele naționale și internaționale, procentele ridicate de promovabilitate la examenul de bacalaureat, coroborate cu ratele mari de admitere în învățământul universitar, într-o perioadă în care statutul de student se obținea în urma unui examen extrem de dificil iar concurența era de cinci până la douăzeci de candidați pentru un loc, rata uriașă de inserție pe piața muncii la finalul studiilor superioare reprezintă dovezi edificatoare în acest sens.
Din nefericire, în pofida acestor date cu caracter excepțional, rebranduirea din anul 1997 a aruncat într-un con de umbră etapa bacoviană a Colegiului Național „Ferdinand I”, grupul „regaliștilor” care a mișcat lucrurile în această direcție dând întâietate tradiției, într-o perioadă în care segmente importante din societatea românească trăiau cu speranța revenirii la forma monarhică de guvernământ.
Relocarea bustului Bacovia (2011) – un „cancel culture” avant la lettre
Adeseori, în special în etapele în care au loc schimbări de regim politic, Istoria are obiceiul nătâng de a se întoarce violent împotriva trecutului, forțând către uitare, de-a valma, fapte, date și personalități care nu mai corespundeau imperativelor noului regim. De cele mai multe ori, principalele „victime” ale acestor campanii de ștergere a memoriei și rescriere a istoriei au fost chiar simbolurile sistemelor socio-politice devenite vetuste, cele mai afectate fiind cărțile și, mai ales, statuile – martori tăcuți ai credințelor, valorilor axiologice și preferințelor culturale care au ghidat destinul vechilor generații. De la obiceiul mutilării statuilor faraonilor în Egiptul Antic, la zelul demolator al creștinismului timpuriu și până la furia distructivă îndreptată împotriva reprezentărilor sculpturale „tovărășești” sau la recentele victime ale mișcărilor de tip „cancel culture”/„woke”, istoria umanității este plină de astfel de exemple.
Ei bine, operațiunea de ștergere a urmelor trecutului a fost practicată cu succes și în cazul „Liceul Bacovia”, în intervalul 1997-2022, cu o singură și notabilă excepție, simbolistica bacoviană fiind practic inexistentă în cadrul Colegiului Național „Ferdinand I”; excepția amintită mai sus este cea a bustului din piatră al lui George Bacovia, care a rezistat în curtea interioară a colegiului, alături de bustul regelui Ferdinand Întregitorul, din anul 1957 și până în anul 2011, când, printr-o hotărâre a Consiliului Local Bacău, bustul poetului a fost demontat și relocat la intrarea principală în universitatea ce-i poartă numele.
Dincolo de faptul că votul majoritar al consilierilor a avut o motivație de un penibil înduioșător – „nu-și mai avea rostul în locația actuală”, dispariția acestei lucrări a furat dreptul celor treizeci de generații de absolvenți de „Bacovia” de a se identifica cu un simbol, de a avea un trecut și o identitate, toate acestea purtând chipul lui George Bacovia – el însuși, absolvent al Liceului „Principele Ferdinand” (1903). În urma acestui act de ostracizare a rămas un soclu gol, singur și, foarte probabil, trist, în așteptarea „repatrierii” lui Bacovia, un act de normalitate, un gest reparatoriu pentru poet, pentru „bacovieni” și, deopotrivă, pentru Colegiul Național „Ferdinand I”. Gestul ar fi cu atât mai îndreptățit cu cât, în orașul său natal, Bacovia – de departe, cel mai reprezentativ brand cultural al Bacăului – nu are decât două reprezentări sculpturale cu statut de monumente de for public: statuia ce poartă semnătura cunoscutului artist plastic Constantin Popovici (1971; bronz) și bustul „călător” (pe ruta C. N. „Ferdinand I” – Universitatea „George Bacovia”) realizat de Maria Grigorescu Vasilovici (1957; piatră).
„Bacovieni” din toate țările, uniți-vă!
Bacovia are nevoie de noi, iar noi avem nevoie de recâștigarea identității
Dan, Mihai și Carmen sunt colegi de generație, absolvenți de „Bacovia”, promoția 1978. De atunci și până în momentul coborârii lui Bacovia de pe soclu (2011) și-au creat obiceiul reîntâlnirilor anuale, configurate, în funcție de împrejurări, la nivelul întâlnirilor de clasă sau de promoție. Inevitabil, înainte de petrecere, obișnuiau să facă tradiționala fotografie de grup „la statuie”; fapt posibil până în anul 2011 când principalul absent a fost chiar … Bacovia. De atunci au plecat în căutarea marelui poet simbolist cu speranța că cel „În lume dat/ În vâltorile grele/ Atât de blazat” va reveni la locul său nu doar pentru a da sens unei fotografii, ci mai ales pentru a conferi trecutului accesul demn la propria memorie istorică.
Pe Carmen, Mihai și Dan am avut plăcerea să-i cunosc în urmă cu aproximativ două săptămâni; îi numesc așa pentru că mi-au permis să folosesc această formă de apelație și pentru că am rezonat cu spiritul lor tânăr, rămas captiv în perioada anilor de liceu. Pierduți în hățișul birocratic al administrației locale au încetat să mai spere că originalul Bacovia mai poate fi repus pe soclul pe care artista Maria Grigorescu Vasilovici l-a așezat în chiar anul morții marelui poet (1957); semn clar că trebuie să schimbe strategia și obiectivul final – amplasarea unui nou bust Bacovia în curtea C. N. „Ferdinand I” pe data de 6 octombrie 2023. Din surse proprii, au reușit să strângă o parte din banii necesari realizării acestei lucrări, într-o interpretare ce va purta semnătura artiștilor din familia Leș – Daniel Nicolas Leș și Daniel Leș. Dincolo de această etapă urmează faza aprobării dosarului de către Comisia Națională pentru Monumentele de For Public (o bună parte din documentele necesare se află deja la dosar) și, ulterior, transportul, montarea și inaugurarea bustului în toamna acestui an.
Tenacitatea cu care cei trei bacovieni luptă pentru această cauză nobilă m-a determinat să mă alătur demersului lor și să încerc, prin intermediul acestei campanii de presă, să sensibilizez publicul local și marea comunitate a absolvenților de „Bacovia” în vederea sprijinirii financiare a acestui proiect.
Banii pot fi donați până la data de 15.09.2023 în contul RO14 RNCB 0318 0282 3421 0001 deschis pe numele Pavel Pădure, cu următoarele mențiuni: NUME, DONAȚIE PENTRU BUST GEORGE BACOVIA.
Pe o laterală a soclului va fi montat un înscris cu un cod QR care va permite accesul la lista completă a donatorilor și la o arhivă foto; în eventualitatea strângerii unor fonduri mai mari decât cele necesare, sumele rămase vor fi donate Colegiului Național „Ferdinand I” pentru dotări în folosul elevilor. În funcție de succesul acestei campanii, inițiatorii se gândesc să organizeze în vara anului 2024 un mare Bal al Bacovienilor la care sunt invitați să participe reprezentanți din toate promoțiile care au absolvit Liceul Teoretic „George Bacovia”.
Informații suplimentare la tel: 0745.575.744 (Mihai); 0722.648.212 (Dan).
Pentru completarea arhivei foto vă rugăm să trimiteți materialele dumneavoastră la adresa: cm.negoita@gmail.com
„Bacovieni” din toate țările, uniți-vă!
Alin Sebastian Popa
