Maxim Dumitraş este un om bogat, fiind manager şi proprietar al Muzeului de Artă Comparată din Săngeorz-Băi (locul unde s-a născut şi trăieşte), dar şi al primului land art (sat artistic) din România, pe care tot el l-a înfiinţat la Dosul Gârciului, pe un teren primit de la tatăl său.
Maxim Dumitraş este un artist la apogeul carierei, cunoscut în toată lumea, „arta sa este un discurs al materialelor şi al formelor, al culorii şi al traseelor, de la cerc la elipsă, de la arc la linia frântă, nu face decât să sublinieze legătura subtilă dintre substanţă şi absenţă, dintre existenţă şi nonexistenţă, dintre voluptatea Vieţii şi expresivitatea blândă şi perversă a Morţii (…).Dupa Brâncusi, Max Dumitraş afirmă din nou, prin aceste propoziţii eliptice, că sculptura a ieşit de sub determinarea lui Newton şi s-a aşezat, cu o măreţie discretă, în ecuaţia la fel de eliptică a lui Enstein, în aceea care concentrează întreaga epică a Relativităţii generalizate”, spune Pavel Şuşară, un alt nume care contează în critica plastică.
Max Dumitraş este şi un răsfăţat al galeriilor de artă, curatori şi galerişti se bat pentru a-l avea în expoziţii, iar Dumitraş are forţa să fie mereu altul dimpreună cu arta sa.
Cu truda specifică unui Sisif modern, Max Dumitraş a îmblânzit şi supus viziunii sale artistice metalul, ceramica, andezitul, marmura, polimerii, formele industriale gata constituite, porţelanul, lemnul, mediile electronice, în special foto şi video, sudura, asamblarea, polisarea, intervenţia.
Max Dumitraş primeşte premii (recent a fost încununat cu Premiul „Brâncuşi” pentru expoziţia „Absenţe încercuite”, de la Tg. Jiu.
Max Dumitraş a dus albastrul de pe casele transilvane în toată lumea, coordonează, dealtfel, Proiectul de rezidenţe artistice „Albastru”, iniţiat de Centrul de Cultură „George Apostu”, aflat la ediţia a II-a.
Max Dumitraş este un artist generos, simpozionele de la Sângeroz-Băi organizate de el sunt tot atâtea porţi de afirmare a oraşului-staţiune pe care-l iubeşte la nebunie, numele şi arta sa atrag an de an artişti şi turişti din întreaga lume. Generozitatea şi talentul lui le întâlnim şi în Muzeul în aer liber de la Centrul „Apostu”, trei sculpturi în lemn se luptă cu gravitaţia în zborul lor „albastru” de o fascinantă frumuseţe, dăruite Bacăului.
Vă întrebaţi de ce scriu despre Max Dumitraş, nu-i băcăuan, să-l laude cei din Sîngeroz, din Ardeal.
Max Dumitraş este un artist al României, din România, care nu a refuzat invitaţia de a expune într-o galerie mică din Bacău. Joi, 5 iulie, Constantin Ţînteanu, patronul Galeriei KARO, artist plastic şi critic de artă, l-a prezentat publicului băcăuan pe Max Dumitraş: un artist al „absenţelor încercuite”, grafică şi sculptură în lemn şi adezit, un extraordinar joc aerian al formelor şi „absenţelor”. Şi mai este un dialog: simplitatea formelor, consistenţa „golului”, absenţa nimicului într-un panotaj inedit, sculpturile – linii şi forme aproape imateriale – în oglindă cu grafica dură, în culori tari, în care domină negrul…şi puţin albastru, care generează acelaşi mesaj al inefabilului, a trecerii, al Vieţii şi al Morţii. Este o expoziţie unică, semnată de un artist unic.
Max Dumitraş are şi prieteni, unul dintre ei a venit din Bucureşti, scriitorul Florin Toma, pentru a-i fi alături la vernisaj. Un public numeros, un public select (artişti plastici, critici de artă, scriitori, poeţi, studenţi la arte, elevi de colegiu) a asistat la un discurs despre arta lui Max Dumitraş, despre „Absenţe încercuite”, fatenzia debordantă a artistului, filozofia ZEN şi liniile curbe din pictura clasică italiană, până la Maxonia de Jos, locul unde Dumitraş visează, crează şi trudeşte (Sângeorz-Băi) şi Maxonia de Sus (Dosul Gărciului), cu extindere până în Bacău, la Galeriile KARO, unde arta lui Max se închide în toate formele de expresie, în piatră, bazalt, andezit, lemn. Lucrări emblematice, de mare exenţializare, marcate şi de picături de albastru, de sacru, lucrările sunt un traseu de goluri, un traseu iniţiatic, inspirat panotate într-o ascensiune fantastică, dominată de un ritual, pe care fiecare ni l-am asumat la intrarea în aeriana expoziţie.
„Aici, în «Absenţe încercuite», nu este vorba de o lipsă, nu o anulare, lipsa înseamnă ceva temporar, anularea este definitivă, vorbim de absenţa dintr-un cerc care, pradoxal, nu se închide niciodată, este acolo o măsură, „măsura Max”, dacă vreţi. Şi, în al doilea rând, este vorba de absenţa încercuită, care trebuie să se predea. Un alt concept pe care Max îl lansează în lucrările lui este locuirea, absenţa locuişte şi înlocuieşte golul. Max Dumitraş esenţializează golul şi îl pune în raport cu absenţa, dar şi cu golul ca timp. Absenţa ca gol este toată filosofia acestei expoziţii”, a mai spus Florin Toma.
Expoziţia „Absenţe încercuite” umple golul de la etajul Galeriilor KARO timp de două luni. Aveţi, aşadar, priviligiul de a vă întâlni cu opera unui mare artist, iar dacă vreţi să îl şi vedeţi, să dialogaţi cu el, încă trei săptămâni îl găsiţi la Centrul de Cultură „George Apostu”, la Rezidenţele artistice internaţionale „Albastru”.
