De aproape 20 de ani, RAFO Onesti se zbate intre viata si moarte, dupa ce a fost exclusa din marile holdinguri constituite in acea perioada.
Mii de oameni au ramas someri iar, ulterior, privitori de pe margine la marea degringolada
care s-a instalat pe fosta Platforma Chimica, mândria de altadata a petrochimiei românesti. Au tabarât pe ea tot felul de negutatori, care nu au avut alt tel decât acapararea, exploatarea si obtinerea rapid a unor profituri, fie ei bastinasi
sau de aiurea.
Toate guvernele postdecembriste au fluturat steagul grijei fata de Rafo, au umplut strazile orasului cu promisiuni de pornire si repornire, de intrare in circuitul productiv si de distributie, insa soarta acestei importante societati comerciale pentru Valea Trotusului se discuta cu usile inchise intre miliardarii de carton: cine ia mai
mult, cine fura mai mult. Imi amintesc cum, la fiecare campanie electorala, Rafinaria din Onesti scotea foc si para prin coloanele ruginite de nefolosinta. Acum, pe ce a mai ramas, au tabarât sacalii, sa scoata si ultimul euro din conturi, ultimul gram de titei din conducte, daca nu au reusit atunci când se intitulasera patroni petrolisti texani.
In timp ce actionarul majoritar de astazi incearca sa „incalzeasca” instalatiile prin masuri extreme, un actionar, fost mare patron la RAFO, cere, in instanta, o gramada de bani drept despagubiri, si nu un euro, ci peste 15 milioane, in timp ce, pentru modernizare si pornire sunt necesari 350 milioane de euro.
Povestea implicarii unor afaceristi rusi in aceasta epopee pare fara sfârsit, asemenea „guri de oxigen” se mai cascasera si in anii tercuti, insa au fost inchise repede, inca de la prima desurubare a ventilului. Au fost garantii guvernamentale, imprumuturi cu nemiluita, s-au vândut instalatii la fier vechi, petrolul din conducte, din lampa,
unde s-au dus banii?
Acum, statul si-a luat mâna de pe rafinarie, politicienii nu mai pot mânca o pâine de acolo, nu mai au ce promite. Sunt tare curios sa vad ce vor spune „cei 14”, când se vor
intâlni cu electoratul din Onesti, deoarece singura problema in Onesti, un oras mort, este când pornesc Rafinaria, Uton, Carom. Dupa 25 de ani, nu mai merge cu floricele pe câmpii. Acum sa va vad, baieti!
