Nu de puține ori am rămas cu impresia că, atunci când se referă la așa-zisa pandemie de COVID 19, foarte multe persoane se raportează ca la un fel de religie; sunt chiar multe autorități care despart populația în cei care „cred” și cei care „nu cred” în COVID. Putem vorbi, așadar, despre un „cult” al SARS COV 2? Conform Oxford English Dictionary, „cult”, în sens religios, înseamnă „un grup relativ mic de oameni care au credințe sau practici religioase considerate de alții ca fiind ciudate sau că impun un control excesiv asupra membrilor”.
Michael D. Langone, psiholog american specializat în cercetarea manipulării psihologice, director executiv al «International Cultic Studies Association», definește un „cult distructiv” ca „un grup extrem de manipulator care exploatează și uneori afectează fizic și / sau psihologic membrii și recruții”.
Robert Jay Lifton, un psihiatru și autor american, cunoscut în principal pentru studiile sale despre cauzele și efectele psihologice ale războaielor și violenței politice și pentru teoria sa asupra reformei gândirii, a formulat opt criterii de manipulare mentală după care un cult poate fi considerat „cult distructiv”. În 1961, el a scris cartea „Reforma gândirii și psihologia totalitarismului”, după ce a studiat efectele controlului minții asupra prizonierilor de război americani din China comunistă. În capitolul 22 al cărții sale, Lifton prezintă opt criterii de control al minții, folosite de cultele politice, religioase sau psihologice. Acestea sunt:
Controlul mediului – Controlul comunicării în mediul grupului rezultând într-un grad semnificativ de izolare de societatea înconjurătoare. Vă amintiți că autoritățile vă îndeamnă să nu credeți decât ceea ce vi se spune din „surse oficiale“? Să nu credeți nimic altceva decât ce spune Grupul de Comunicare Strategică?
Manipularea mistică – Dacă unei persoane i se întâmplă ceva rău, e din cauză că nu a respectat normele cultului. Ne amintim de supermediatizarea cazurilor de „negaționiști”, persoane care „nu credeau” în COVID și care au murit? Cum ni se sugera că au murit pentru că „nu au crezut” în COVID?
Cererea de puritate – Lumea este descrisă în alb-negru, cu puțin spațiu pentru luarea deciziilor personale bazate pe o conștiință educată. Oamenii și organizațiile sunt descriși fie ca buni, fie ca răi, în funcție de relația lor cu cultul. Tendințele universale de vinovăție și rușine sunt folosite pentru a controla indivizii. Toate lucrurile clasificate drept rele trebuie evitate, iar puritatea poate fi atinsă doar prin aprofundarea ideologiei cultului. Autoritățile ne spun mereu că există cetățeni model care respectă regulile și cetățeni care nu le respectă, care trebuie evitați.
Cultul mărturisirii – Păcatele grave trebuie mărturisite imediat. Membrii vor fi raportați dacă sunt descoperiți că nu respectă regulile. E plin facebook-ul de „mărturii” ale celor care „nu credeau” în COVID iar acum sunt „bolnavi”. Sau de turnătorii despre persoane care nu poartă masca sau care organizează petreceri.
„Știința sacră” – Ideologia cultului devine viziunea morală supremă pentru ordonarea existenței umane. Ideologia este prea „sacră” pentru a fi pusă sub semnul întrebării. „Eroii din prima linie”, oamenii de știință atot-știutori, autoritățile care știu ele mai bine ce trebuie să facem vă sună cunoscut? Sau, cum cineva încearcă să pună sub semnul întrebării măsurile luate de autorități, cum i se dă una peste cap, se găsește un dosar sau pur și simplu se afirmă că nu există altă explicație decât cea a liderilor care conduc acțiunile anti-COVID.
Îmbunățățirea limbii – Lifton explică utilizarea prolifică a „clișeelor care pun capăt gândirii”, expresii sau cuvinte concepute pentru a pune capăt conversației sau controversei. „Distanțare socială, măsuri de protecție, spălare pe mâini 20 de secunde, nu mai sunt locuri la ATI, aplatizarea curbei. Vi le amintiți?
Doctrina asupra persoanei – Experiența umană este subordonată doctrinei, indiferent cât de profunde sau contradictorii par aceste experiențe. Istoria cultului este modificată pentru a se potrivi logicii sale doctrinare. Persoana este valoroasă doar în măsura în care se conformează modelelor de cult. Vă amintiți că în primăvară masca era inutilă și ne sfătuiau să nu o purtăm iar acum a devenit obligatorie?
Relativizarea existenței – Cultul decide cine are „dreptul” de a exista și cine nu. Liderii decid ce cărți sunt corecte și care sunt părtinitoare. Vă amintiți de medicii care spuneau că nu-i vor trata pe cei care „nu cred” în COVID? De autoritățile care decid ce studii sunt „bune” și care nu? Ce argumente sunt valabile și care nu sunt?
Vreți o concluzie? Mai citiți o dată cele opt criterii. Dacă recunoașteți ideile, ar fi bine să vă speriați. Pentru că tocmai v-ați dat seama cât de extinsă este operațiunea aceasta.
