Aparent, vedeta tulburarii noastre publice ar fi incercarea de reasezare a partidelor in bloc-starturi, pentru alegerile prezidentiale. Daca ar fi o incercare de reasezare doctrinara, as fi de acord ca aceasta este vedeta momentului.
Cum, in lipsa de doctrine autentice, nu asistam decât la o reasezare in bloc-starturile jafului public, cel putin altele doua sunt accentele zvârcolirii noastre nationale.
Dupa cunoscutul razboi al paharelor, in care, politicosi, cunoscându-se foarte bine, vicepremierul rus si presedintele român si-au oferit cu generozitate, unul altuia, titul de campion al betivanilor, a aparut pe piata panaramei o alta sursa de cancan national, generata de manipularea flegmei.
Reprobabil, desigur, presedintele nostru a fost scuipat. Nici tartorul sef al iadului nu trebuie tratat astfel, intr-un mediu social in care pâlpâie ceva civilizatie. Numai ca, iata, flegma aceasta a devenit subiect predilect de manipulare pentru politicieni.
Mai intâi, dupa ce au fost calculate cu ajutorul expertilor fizicieni viteza si impactul naucitor al flegmei asupra chipului prezidential, gestul a fost taxat, chiar de catre procurori, ca fiind lovire, agresiune fizica in toata puterea cuvântului.
Refacând calculele, expertii au constatat ca n-a fost decât un amarât de scuipat al unui individ care nu trebuie aplaudat; dimpotriva. Acum sunt chemati alti experti pentru a vedea ce si cum cu flegma: psihiatrii.
O grupare politica ar vrea ca scuipatorul sa fie declarat cu doage lipsa, cealalta grupare, dimpotriva, il vrea cu toate doagele la purtator. Cum granita dintre normalitate si balamuc este firava, probabil ca omul va fi declarat, simultan, sanatos mintal si nebun.
Manipularea nationala a flegmei continua. Cealalta vedeta, este, neindoielnic, scena jenanta dintr-un satuc bacauan, în care actorii au fost Episcopul vicar, câtiva preoti si satenii.
Manipulati au ba, aducându-si, probabil, aminte de atitudinea primilor slujitori ai crestinismului, enoriasii i-au reprosat violent episcopului vicar opulenta limuzinei, recomandându-i bicicleta, in vreme ce doi dintre preoti si-au aruncat acuzatii reciproce, brodând mai ales pe tema tributului care ar merge catre sefii lor.
A fost pusa la zid si atitudinea Bisericii, care ar fi acaparat toate padurile. Evident, zarva acestei scene nu are nimic nou fata de informatiile care circula prin culise si mass-media. Noutatea e constituita de virulenta si spontaneitatea discursului enoriasilor, care numai de ateism sau de erezie nu pot fi acuzati.
Nu visez la ziua in care prelatii nostri vor iesi in lume cu talpile goale, invesmântati in pânza aspra de cânepa strunita pe trup cu funia, dar unii dintre ei ar trebui s-o lase mai usor cu pianul pe scarile opulentei sfidatoare.
