În inima Moldovei, pe traseul ce leagă orașul Bacău de satul Parincea, se află o așezare monahală cu o istorie bogată și o tradiție spirituală care aduce lumină și în zilele noastre. Mănăstirea „Sf. Ierarh Nicolae” Parincea este un loc de adăpost pentru sufletele în căutarea liniștii și păcii interioare. Această mănăstire este un monument istoric care a fost înființat în 1991, prin strădania a două chipuri monahale, Evlampia Corciu și Mihail Valea. Cei doi inițiatori au întreprins această ctitorie după ce fuseseră alungați din mănăstirile de metanie cu aproape 50 de ani în urmă, în urma decretului comunist din 1959.
Reîntorși în apropierea locurilor natale, Evlampia Corciu și Mihail Valea, împreună cu monahia Filoteea Costea, au pus bazele primei zidiri ale mănăstirii. Deși nu mai exista o vatră monahală în acel loc, nucleul spiritual era reprezentat de o mică biserică de lemn, proprietate a satului Zlătari, construită în 1702 și ocrotită de Sf. Nicolae. Această biserică de lemn este cea mai veche construcție de acest tip de pe Valea Răcătăului și este o mărturie a timpurilor trecute.
Arhitectura simplă a bisericii de lemn, de factură populară, a fost realizată de meșteri locali, unul dintre aceștia, Vasile, fiind menționat pe mobilierul interior. Biserica a fost reparată în perioada 1894-1931, fiind împodobită cu un iconostas din secolul al XVIII-lea. În 1993, au început lucrările de restaurare, urmărindu-se aducerea ei cât mai aproape de forma inițială. Odată cu creșterea obștii monahale, a fost construită o nouă biserică, de zid, între anii 1998-2002, sub îndrumarea arhitectului Mariana Moldoveanu. Aceasta a fost pictată în stil bizantin de către pictorul Mihai Chiuaru din Bacău în 2004 și a fost sfințită pe 12 septembrie a aceluiași an.
Pe lângă biserici, corpul de chilii al mănăstirii s-a extins până în 2005, oferind locuri de odihnă pentru oaspeții vizitatori, într-un mediu plin de liniște și frumusețe naturală.
Mănăstirea „Sf. Ierarh Nicolae” Parincea este un adevărat loc de tihnă și spiritualitate în mijlocul naturii. Acest loc păstrează tradiția și spiritualitatea moștenite de la strămoși și reprezintă un punct de referință important pentru comunitatea locală și pentru toți cei care caută un refugiu de liniște și contemplare. Cu arhitectura sa autentică, pictura iconostasului și atmosfera plină de sfințenie, această mănăstire rămâne un loc al căutătorilor de liniște și călătorilor în căutarea unui loc în care să se conecteze la spiritualitatea autentică a Moldovei.
Video: Ovidiu Imbrea
