Managementul furibund al Postei Române

Posta Româna este parte a avutiei poporului, asa cum se intâmpla si inainte de ’89. Este a tuturor, dar a nimanui. Ne trebuie, dar nu ne pasa de ea. Asa se punea problema cu bogatia clasei muncitoare si inainte de ’89. Posta Româna e o barca putreda, ale gauri s-au tot marit, iar apa a dezechilibrat-o fatal. Nimeni nu pare sa stie cum se foloseste galeata ca sa dea apa afara si cum sa cârpeasca gaurile. Capitanul ia masuri heirupiste, nu conteaza ca tot el este cel care a dat cu barca in toate stâncile, de a facut-o zob. Poate ati vazut in oficiile postale cum se vând la suprapret hârtie igienica, tot felul de cartulii inutile, sapunuri si toate bazaconiile posibile. De fapt, nu se vând. ca nu le cauta nimeni, ci stau pe rafturi pâna se decoloreaza. Incremenite in timp, serviciile Postei amintesc si acum de atmosfera prafuita a vechilor oficii de stat, de anecdotica lehamite a functionarului. In cursa continua spre profit, pe culoarele alaturate celui pe care se târâie Posta gonesc de le sfârâie calcâiele firmele concurente, care deja au luat avans considerabil. Managementul Postei Române e incapabil, cel putin pâna acum, sa redreseze situatia Companiei. Intr-o zvâcnire furibunda, acum se razbuna pe clientii Postei si pe angajatii sai. La Bacau, se vor inchide sase oficii si doua ghisee postale. Cartiere intregi vor râmâne chiar si fara acele servicii desuete pe care le primeau pâna acum. Mii de batrâni de pe la Narcisa, din cartierele CFR sau Serbanesti vor fi nevoiti sa bata kilometri intregi pâna la Oficiul 1. In schimb, doua oficii din zona Bacovia-Energiei vor fi pastrate, chiar daca-s foarte aproape unul de celalalt, in comparatie cu desertul lasat in urma. Angajatii Postei au fost si ei luati in catarea tunului si vor fi expulzati din sistem cu zecile si sutele. Iar prin sate si comune, ghiseele isi vor reduce programul la jumatate. Mamutul postal traieste acum mai mult de pe urma pensiilor si a comisioanelor aferente distribuirii acestora. Anul acesta, Posta a piedut inca un monopol pe care il mai detinea pe unul dintre serviciile prestate. Frânturi de viata. Episoade din lupta pe care managementul Postei Române îl duce cu economia de piata, în fata careia pierde batalie dupa batalie. Sorin Ovidiu Vântu ar fi vrut sa cumpere Posta, mai acum vreo doi ani. Ar fi fost bine? Ar fi fost rau?