Duminica, 22 martie, familia indurerata, cei care au cunoscut-o, prieteni, vecini, dar si oameni simpli, care au dorit sa-si arate astfel compasiunea, au condus-o pe ultimul drum pe cea care a fost Agripina Sechelariu, un suflet bland si generos.
A plecat la Ceruri, alaturi de ingeri, unde si-a gasit linistea alaturi de fiul ei, Dumitru Sechelariu, primar al Bacaului, dar si de sotul Gheorghe, pe care i-a pierdut mult prea devreme.
Ceremonia de inmormântare a avut loc la Biserica ‘Sf.Imparati Constantin si Elena’, lacas de cult restaurat, in timp, si cu sprijinul Agripinei Sechelariu, care s-a numarat printre ctitorii ei, suportand mare parte a chetuielilor necesare, donate din sufletu-i larg, pentru reconstruirea, consolidarea si inzestrarea ei, alaturi de credinciosii care locuiesc in acest cartier al Bacaului.
Dupa slujba, soborul de preoti si intreg cortegiul funerar s-a deplasat la Cimitirul Central, unde Agripina Sechelariu a fost inhumata in cavoul familiei.
Vise implinite
In cei 75 de ani de viata, Agripina Sechelariu a trecut prin toate, bucurii, perioade de liniste si truda, suparari. Tanara fiind, a respectat cutuma intemeierii unei familii si traditia obiceiurilor de nunta din Moldova.
Pe cand era o fetiscana, pe plaiuri nemtene, s-a lasat furata, intr-o poveste frumoasa de dragoste, de un tânar cu suflet mare. A crezut in puterea lui de a reusi in viata si alegerea avea sa-i fie soarta.
El se numea Gheorghe Sechelariu, Ghita cum ii spuneau prietenii. Si-au implinit amandoi visele. L-a urmat in Bacau, locuind intr-un apartament micut, la demisol, care i-a fost camin toata viata.
O familie unita, cu doi copii, Sergiu si Doru, si multe sperante de bine. Cuta, cum o strigau prietenii, a fost o mama grijulie. A muncit ca baietii sa poata invata si sa reuseasca in viata. Si a fost mandra de ei si de realizarile lor.
Dureri nespuse
Când multumirea unei vieti oneste dadea sa-si culeaga roadele, mama Cuta vazându-si puii la casele lor, vorbe aruncate a zabava, pe micile ecrane, i-au provocat rani dureroase. Rani adanci, de multi nebanuite. Ce i-a fost in suflet, nu a spus nimanui. A fost o femeie tare, luptatoare, puternica, la locul ei, cu mult bun simt si cu masura lucrurilor bine facute.
Mama, soacra, bunica, perseverenta, dar nu cicalitoare, dragastoasa, dar ferma. Cei care au mers pe stadion, la meciurile de fotbal, isi aduc aminte, probabil, cum statea, undeva in coltul din stânga al tribunii, la confruntarile mai importante.
Prelua, cum numai o mama stie, raul din zbuciumul fiului suparat, de nedreptatea rezultatelor de pe teren si nerecunostinta pentru imensul efort financiar depus. Asa a facut mereu.
A suportat cu stoicism toate rautatile pe care altii le-au aruncat peste familia ei, a rezistat pentru copiii ei, a plans fara sa o vada nimeni, a suferit in liniste, stiind ca dreptatea este una singura si nu poate fi ascunsa. Si-a iubit enorm fiii, i-a sprijinit mereu, si-a adorat si nepotii, care au intregit ulterior familia, in firescul vietii.
Suflet impacat
Toate acestea au ramas in urma. Au devenit nemurire intr-o dimineata de joi, 19 martie, când fulgi din stelute albe inca acopereau geamul, iar Agripina Sechelariu a inchis ochii, impacata ca nu a trait in zadar.
S-a despartit in liniste, asa cum si-a trait toata viata, de cei care au ramas si o plang, fiul Sergiu, nurorile si nepotii. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Familia Sechelariu multumeste tuturor celor care i-au fost alaturi in aceste momente dificile.
Recunostinta sincera!
