Am scris și anul trecut despre el. Luase cel mai mare premiu, pe Moldova, într-o competiție National Space Society. Câștigase atunci locul II la categoria sa, cu proiectul „Astera”. Câștigase atunci un pariu personal, dar planurile sale au fost, tot de atunci, mult mai îndrăznețe: Premiul I. Și a venit acum, exact după un an, eventul: cel mai bun loc, la clasa a XII-a, la același concurs internațional de renume, care se derulează de 26 de ani sub coordonarea NASA Ames Research Center. O competiție acerbă, pentru elevii din întreaga lume, de la clasele a VII-a până la a XII-a, care an de an crește, evoluează și atrage tot mai mulți participanți. Numele lui este Sebastian Pintilie, elev la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Bacău.

 

Nu și-a încălcat principiul…

 

Locul I la National Space Society – Space Settlement Contest 2020. Un concurs cu peste 12.000 de elevi, cu 2.600 de proiecte, fie individual, fie în echipe restrânse (de 2-4 membri) sau lărgite (de peste 5 membri). Iar Bacăul a fost pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la această competiție NASA prin Sebastian Romeo Pintilie, elev în clasa a XII-a E, profil Științele naturii, intensiv engleză, de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”. Un elev model, olimpic din clasa a VIII-a, la biologie, chimie, lingvistică, Științele Pământului și care se pregătește și dorește să urmeze… Medicina.

Un copil frumos, modest, pe care toată lumea îl îndrăgește imediat de cum îl vede, foarte ambițios, muncitor, autodidact, perseverent, perfecționist. Numele lui a fost des vehiculat, inclusiv în presa centrală, și în primăvara anului trecut, la nefericitul eveniment de la Olimpiada Națională de Biologie, când tot lotul Bacăului a fost implicat într-un accident rutier în drum spre Oradea, unde avea loc competiția. A trecut mai departe, a luat premiul național, a ajuns și la Internaționala de Biologie și a obținut și acolo argintul. Argint internațional!

Anul acesta școlar și-a stabilit noi challenge-uri, dar nu a uitat nici de National Space Society – Space Settlement Contest NASA 2020. Mai ales că pentru el avea să fie ultima participare, fiind o competiție doar pentru gimnaziu și liceu (iar el este, după cum am scris deja, în clasa a XII-a).

 

„Aceasta a fost a treia, dar și ultima mea participare. În clasa a X-a am participat în echipă cu un coleg de clasă, Teodor Ursu. În ultimii 2 ani, însă, am participat la secțiunea individual. În clasa a X-a obținusem o mențiune. Anul trecut, premiul II. Anul acesta, evident, erau două opțiuni: ori să fac ceva excelent și să reușesc să cuceresc și primul premiu, ori să îmi încalc un principiu: cel conform căruia, de la an la an, trebuie să evoluez în ceea ce fac.

Comic, însă, este că anul acesta a fost cea mai mică bătaie de cap cu proiectul. Față de anii trecuți, când proiectarea și scrierera propriu-zisă a documentului cu detaliile stației a durat luni, anul acesta totul a fost gata în fix 3 săptămâni. Cel mai probabil deoarece multe lucruri sunt aproape identice celor din anii trecuți (orice stație spațială creezi, te vei confrunta cu anumite probleme asemănătoare). Astfel, în loc să fac cercetare pe anumite teme lungi, a trebuit doar să-mi reamintesc ce am scris anul trecut și să adaptez pentru design-ul de anul acesta (de exemplu: metoda de filtrare a apei, scuturi contra radiației etc).”

Sebastian Pintilie

 

Încă de anul trecut am aflat de la el că a descoperit acest concurs din întâmplare, când era în clasa a X-a. Că totul înseamnă fizică pură, inginerie, studiu intens, biologie, chiar și chimie, inclusiv noțiuni de astrofizică, dar și multă cercetare în limba engleză, după cum mi-a explicat. Dar și multă muncă, permanentă căutare de informații, schițe, machete… Cât despre concurență: „Au fost 2.600 de proiecte la toate categoriile. Nu am un număr pentru categoria mea, clasa a XII-a individual. Luând doar media (nr. total/nr. categoriilor), ar fi circa 150 de proiecte/categorie, dar probabil că numărul real e ceva mai mic.”

 

De la „Astera” spre „Orion”

Proiectul care l-a urcat în topul competiției NSS anul acesta pe elevul băcăuan se numește „Orion”. Un proiect care a surprins din nou prin originalitate, ca și cel de anul trecut, dar și prin cantitatea mare și varietatea de informații obținute prin cercetare personală despre tot ce înseamnă colonii spațiale, cosmos, energii solare etc. Iar ideea proiectului esteMai bine îl las tot pe Sebastian să ne-o explice, pentru că totul e destul de complicat.

„Proiectul de anul acesta s-a numit Orion, după constelația binecunoscută. Este, de asemenea, ca și la proiectul Astera, un acronim ingenios (găsit cu greu) pentru The Orbital Resupply for Interplanetary Operations Network. În traducere, Rețeaua de Reaprovizionare Orbitală pentru Operațuni Interplanetare. Pe scurt, nu reprezintă o singură stație spațială, ci o rețea de mai multe stații, amplasate în puncte cheie într-un viitor în care omenirea ar avea colonii pe alte corpuri cerești. Rolul lor principal este de a reduce masa ce ar trebui ridicată în orbită la orice drum al unei rachete cu echipaj uman. Mai precis, stațiile Orion produc mâncare, dar și filtrează apa și aerul, pentru ca acestea să nu trebuiască duse sau aduse, ineficient, pe suprafața corpului ceresc în jurul căruia orbitează stația. O analogie bună este următoarea: să zicem că vrei să construiești ceva pe un bloc. În loc să trebuiască să urci trusa de unelte de la parter până sus, e mult mai eficient să ai trusa de unelte deja în vârful blocului”.

Pare simplu, ușor… dar…

Mi-a recunoscut (în discuția pe care am avut-o pe messenger-ul de facebook, date fiind condițiile actuale de epidemie coronavirus) că cea mai grea parte a fost să-i vină ideea. „Ultimii 2 ani am avut două idei deja pregătite, dar anul acesta, fiind deja a treia oară, cumva se simțea «epuizarea». Din fericire, am auzit un gând interesant și de acolo am derivat ideea aceasta, care se pare că a fost foarte bună, având în vedere premiul”, mi-a spus. Și nu orice premiu, ci premiul I! „Da, a continuat. Legat de această… epuizare, s-a văzut că anul acesta, spre deosebire mai ales de primul an, entuziasmul a fost destul de scăzut. Devine plictisitor să proiectezi stații spațiale, oricât de interesant ar fi. Așa că, din păcate, dar și din fericire, acesta a fost ultimul meu proiect pentru acest concurs.” Ultimul, dar și cel mai bun!

 

Biologia rămâne prima sa dragoste

 

După cum se știe și am mai scris, Sebastian Pintilie rămâne însă pasionat de biologie, dar și de tot ce ține de Științele Pământului.

Este pregătit de prof. Răducu Galeru, la chimie, de prof. Anișoara Nechifor, la fizică, de prof. Emanuela Oiegar, la biologie, prof. Adriana Măcincă, la geografie, și prof. Mariana Andoni, la engleză.

 

 

„Creativitate, imaginație, originalitate, inventivitate, perseverență dublate de temeinice și cuprinzătoare cunoștințe de fizică, astronomie, biologie, chimie, matematică, limba engleză. Iată câteva trăsături ale tânărului Sebastian Pintilie care au dus la acest succes. E o mare bucurie să ai un asemenea elev”, ne-a declarat și prof. Anișoara Nechifor, Colegiul Național „Vasile Alecsandri”.

 

Anul acesta, Sebastian și-a stabilit noi ținte ce țin de Naționala de Biologie, de cea de la Sțiințele Pământului (o olimpiadă pe patru discipline – chimie, fizică, biologie, geografie), chiar și de Lingvistică, pentru care deja a obținut calificările. „Cea de la Biologie e cea mai importantă. Ultimul meu obiectiv rămas pe acești 4 ani de liceu este să mă calific iar la Internaționala de Biologie, lucru care, deși realizat anul trecut, nu devine miraculos mai ușor. Desigur, sunt probleme din cauza pandemiei curente. Dar am trecut și prin alte chestii mai dure, așa că sunt optimist”, a conchis alecsandrianul nostru. Un adevărat exemplu pentru mulți ca el … și nu numai.



PUBLICITATE