În mod deloc surprinzător, lupta politică pentru Parlamentul European se dă între PSD și anti-PSD. În loc să avem o diversitate de oferte, fiecare formațiune să-și fi prezentat propria variantă a ceea ce se va întâmpla dacă va ajunge să fie reprezentată la Bruxelles, avem, din nou, o lupta de berbeci. Bine, PSD măcar are o spoială de program, deși când aud politicienii vorbind de patriotism, îmi vine să pun mâna pe bâtă. Dar să zicem.
Celelalte partide, însă, se întrec nu în a-și prezența oferta, ci a arată cât de anti-pesediste sunt, cât de frumos știu să înjure PSD și câtă imaginație au în a face contra-manifestații la mitingurile social-democraților.
Ceea ce ne arată două lucruri importante: în primul rând că oferta lor este varză și nu au nimic de arătat electoratului și, în al doilea rând, că se tem cumplit de PSD. Al treilea element nici nu mai are rost să-l amintim, ar trebui să fie vizibil pentru toată lumea: din punct de vedere imagologic, încrâncenarea aceasta de a înjura PSD-ul, de a ataca chiar și numai verbal partidul și simpatizanții săi nu face decât să-l transforme în victimă.
Iar statutul de victimă lucrează pe două fronturi: îi face pe membrii partidului să se grupeze în jurul liderilor și, în al doilea rând, îi aduce pe nehotărâți în tabăra PSD. Strategia nu este nouă, a lucrat cu succes la parlamentarele trecute, când a adus partidului cel mai mare scor din istorie. Nu văd de ce lucrurile nu se pot repeta.
Cu cât PSD și liderii săi vor fi atacați mai mult, cu atât vor crește șansele electorale ale partidului. Asta nu înțeleg liderii PNL, USR, PLUS și nici Ponta nu reușește să înțeleagă. Frontul anti-PSD nu oferă nimic în afară de promisiunea că va beli PSD-ul dacă va avea prilejul. Doar că alegerile acestea nu-s despre asta și nici măcar despre România nu-s prea mult.
Sunt despre Europa. Iar Europa are o mare problema fix cu acest gen de atitudini. Statul în genunchi în fața stăpânilor occidentali pentru ca aceștia să le distrugă adversarii politici ai unora cu ajutorul teleghidatilor din “deep state” ne-a adus în situația în care ne aflăm: cu o Justiție distrusă, cu instituții neputincioase și o diplomație care execută mecanic ordinele primite în plic de la “aliații strategici”.
