Cred că e o adevărată piatră de încercare plasarea sărbătorii despre care vorbim în ultima zi a verii, când concediile sunt pe sfârşite, iar şcolile sunt în renovări. În plus, 31 august a căzut sâmbătă, iar în 2014 va fi într-o duminică. Şi-atunci salvarea vine dintr-un spaţiu dulce înregimentat al unei tabere pentru tineret, în care eşti bine-venit cu un astfel de program special.
Aşa am procedat noi, cei de la Societatea Cultural-Ştiinţifică „Vasile Alecsandri“ Bacău, primiţi cu braţele deschise în Tabăra Naţională de Cultură şi Civilizaţie Românească „Acasă la noi“ (Valea Budului, 28 august-3 sept.). Ni s-au rezervat două ore, în care şi-au găsit locul destule elemente care au putut configura solemnitatea primei ediţii a Zilei Limbii Române:
– din 1861, Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA) şi-a propus în primul rând să lupte pentru păstrarea limbii naţionale, cu deosebire în Ardeal (Despărţământul ASTRA „Vasile Alecsandri“ Bacău este coorganizator al Taberei „Acasă la noi“);
– cu vorbele rămase de la autorul „Pastelurilor“, limba română a fost recunoscută drept „o avere naţională“, ca şi poeziile noastre populare.
După un preambul evocator, s-a derulat un moment practic, sub genericul „De la nemuritoarele ii româneşti, la… perisabilele i-uri din româna de azi“. S-au audiat câteva înregistrări de la posturile naţionale de radio, în care, din păcate, era sacrificat al doilea i, în rostire: muş-chi, Ştrum-fi, (magazinul din colţul) stră-zi, în loc de muşchii, Ştrumfii, străzii. S-a mai analizat critic anunţul publicitar pentru Festivalul Internaţional „George Enescu“. Cei doi e, alcătuind un necesar hiat, se reduc la unul: crainicul rosteşte sğorğeneskut, adică în 5 silabe, în loc de 6. Să fie amintirea lui Jurjac sau hidoasa anglicizare a unui vechi prenume românesc?
Patru studente de la Facultatea de Litere din Bacău, îmbrăcate în costume naţionale, au prezentat un scurt moment artistic, cu declaraţii de iubire pentru limba română, aşezate în cuvinte potrivite sau încredinţate Doinei şi lui Ion Aldea-Teodorovici, pe versuri de Grigore Vieru. Tot ele au dat citire Imnului Zilei Române, cu ecouri din „Hora Unirii“: „Ne cheamă Sfinxul din Carpaţi/ Să fim alături fraţi cu fraţi,/ În miezul ţării noastre sfânt,/ La ceas de mare legământ“.
În final, am provocat asistenţa la un concurs de limba română. S-au înscris circa 70 de tineri (elevi, studenţi, artişti), din Bacău şi din ţară, răsplătiţi cu diplome având drept motto vorbele lui Vasile Alecsandri: „Limba este depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute“. Mai mult: respectând sugestiile din conţinutul Legii nr. 53/2013 privind instituirea Zilei Limbii Române, filologele băcăuane au aplicat un chestionar lexical celor 14 elevi de la Gherăieşti, jud. Neamţ, de confesiune romano-catolică. Concluzia: limba română are caracter unitar, în ciuda unor nesemnificative abateri, de ordin fonetic îndeosebi.
