Aud, de la ai noștri, că suntem fruntea Europei privind zburdălnicia rodnică a PIB-ului… Numai că, atunci când privesc spre topurile europene, întorcându-le cu giosu-n sus, regăsesc România pe primul loc…
Ne aflăm pe primul loc în topul răsturnat al cheltuielilor pentru Sănătate, dar și al celor care vizează îngrijirea preventivă sau consumul de medicamente. Securitatea vieții noastre este ultima grijă a guvernanților…
În topul privind calitatea Mediului, roșim în fața tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Găsim însă câte un rătăcit colț de rai terestru, ocolit de tăvălugul distrugător, și-l prezentăm lumii ca fiind imaginea României.
Am confiscat acest prim loc aiurit și la: serviciile de apă și canal, de salubritate, accesul la servicii medicale de calitate și educație avansată, la speranța de viață a persoanelor de peste 60 de ani, incluziunea socială, alimentație, habitat, siguranța personală, accesul la educația de bază, la comunicații și informații, drepturile personale, libertatea personală și de alegere.
Suntem fără rivali la: numărul de mașini la mia de locuitori, numărul de medici la mia de locuitori, numărul utilizatorilor de internet, gradul de digitalizare a economiei / societății, chemarea către inovații, rata alăptării pruncilor, infrastructura feroviară și rutieră, lacitit, vizitat muzee, participat la proiecţii de filme sau spectacole…
Comparând într-un registru tragico-humoristico-(semi)ficțional două declarații, am găsit și explicația fundamentală… Lee Kuan Yew, fondatorul statului prosper Singapore: „Am avut două căi: prima a fost să fur și să-mi fac prietenii cei mai bogați oameni din țară (…) A doua, să muncesc în favoarea poporului (…) Am ales a doua”. Grup reprezentativ de politicieni români (din toate partidele): „Am avut două căi, dar a doua fusese deja adjudecată de Lee Kuan Yew”…
