Îmi vine în minte o încercare nereuşită a tânărului Mihai Sadoveanu, inspector şcolar pe atunci, de a-l face cunoscut ca mare scriitor pe Ion Creangă, în satul lui. Era în ianuarie 1910, la 20 de ani de la moartea humuleşteanului. Cu ironie, dar şi cu o oarecare nedumerire, Sadoveanu a observat reţinerea sătenilor, unii intelectuali, de a-l percepe pe autorul „Amintirilor…” altfel decât ca unul de-al lor, care s-a „remarcat” doar printr-o ieşire scandaloasă din preoţie.
Oricât a încercat, adusese cu el oameni de litere, profesori de pe la Iaşi, nu i-a putut face pe oameni să accepte că Ion Creangă este un mare scriitor. A mai făcut o încercare la biserică, după Liturghie, dezvoltând proverbul folosit în asemenea ocazii: „Nimeni nu este profet în ţara lui” (varianta laicizată a «Nu este prooroc dispreţuit decât în patria sa» (Marcu 6,14:Luca 4, 24). Femeile îşi dădeau coate, pufneau în broboda pusă la gură, au mâncat coliva şi au plecat acasă.
Sper ca „sătenii” lui Ion Fercu să fie mai înţelegători cu scriitorul Ion Fercu, atunci când, pe 6 noiembrie, la ora 16.00, îşi va lansa, la Biblioteca „George Bacovia”, acasă la el, extraordinarul volum „Prin subteranele dostoievskiene”, înainte de a fi prezentat la Târgul de Carte „Gaudeamus” de la Bucureşti.
N-o fi el receptat la Buhuşi ca un proroc, dar ca mare scriitor este aproape un truism să mai afirmăm. Vor veni la Buhuşi scriitorii şi criticii literari Constantin Călin, Petre Isachi, Ştefan Munteanu, Adrian Jicu, Carmen Mihalache, dar şi poetul Ion Dinvale (Buhuşi) care, cu siguranţă, vor reuşi să facă lumină „prin subterane” şi prin alte scrieri ale poetului, prozatorului şi gazetarului Ion Fercu, om de care mă leagă o veche prietenie şi, îndrăznesc să spun că este reciprocă. De vor reuşi şi să nege proverbul, acolo, în „ţara rabinilor”, se va demonstra că vremurile şi oamenii se schimbă de vreo 2000 de ani încoace.
