Limba este un organism viu. Vietatea asta frumoasa si dulce ca un fagure de miere, limba româna, este nu doar vie, ci si poznasa rau de tot. Zilele trecute am fost martorul unei scene interesante. Niste alesi tocmai terminasera o sedinta in care, de pe baricade diferite, tunasera si fulgerasera unii impotriva altora.
Eliberati din infernul dezbaterilor mioritice, oamenii pareau relaxati si satisfacuti de modul in care, credeau ei, se achitasera de sarcina de partid a combaterii, cu orice pret, a adversarului politic. In euforia generata de aceasta satisfactie, aud pe unul dintre alesi: „Mergem la o mahala?” Invitatia a fost acceptata, de un grupulet, cu mare bucurie. Uite, imi zic eu, naivul de serviciu, sa stii ca oamenii vor sa mearga intr-un cartier amarât, ca sa rezolve ceva probleme sociale. Si eu, care-i credeam iresponsabili, vorbagii comediosi, farsori etc…
Chiar daca acum ii acuzam de faptul ca se deplaseaza doar din motive electorale in acel cartier, imi spuneam ca daca vor rezolva ceva, nu prea mai conteaza motivul lor. Am devenit curios si am intrebat pe unul din grup in ce „mahala” vor sa mearga? Omul s-a uitat lung la mine, nedumerit, apoi, dându-si seama ca sunt recent cazut din luna, a zâmbit ingaduitor si m-a consiliat, din perspectiva lingvistica: „Nu mergem intr-o mahala, ci la o mahala!” Mi se-ntâmpla de multe ori sa ma „prind” greu. Acum eram in ofsaid mare.
Vazându-mi mirarea care nu-mi mai parasea chipul, omul a coborât cu explicatia la nivelul capacitatii mele de a pricepe: „Mergem la o bârfa cu sprit! La o mahala, adica. Doar n-o sa-i spunem, ca muierile, chiar pe nume: bârfa! Avem un pic de staif”
Apoi am aflat detalii despre „la o mahala”. Acolo se discuta despre potentialii adversari din campania electorala. Care a nimerit gresit sub alta plapuma, decât sub cea conjugala? Ce ambuscade sexuale pot fi puse in opera? Ce afaceri cu iz necurat ar putea fi soptite la Parchet, D.N.A.? Ce santaje ar fi mai eficiente? Ce fosta amanta ar putea fi deveni povestitoare? Sunt cazuri in care chiar si institutiile publice devin „la o mahala”. Vezi Ministerul Finantelor, cu doi lei… indieni, C.J. Covasna, cu adoptarea unui steag judetean fara niciun simbol românesc, Senatul, cu dorinta fierbinte de a-si spori cu 80% niste cheltuieli salariale.
