Ceva, poate ceva mai mult, nu este în regulă cu clasa politică din România. Cu toată clasa politică, fie ea formată din Putere, din Opoziție, din toate celelalte structuri din sfera puterii. De fiecare dată, fără nicio excepție, când poți să spui, să te bucuri că un lucru a fost dus până la capăt și ne putem apuca de treabă, vine, prin învăluire sau direct, un individ, un grup, un partid, o organizație și încep săpăturile subterane la noua construcție.
Nimic nu e bun, trebuie să o luăm de la capăt. Și sapă până la epuizare, culmea că, în cele mai multe cazuri, reușesc. Să luăm câteva exemple recente. S-a aprobat, în sfârșit, Legea izolării și carantinării, aproape toată lumea a răsuflat ușurată: s-a făcut ordine, acolo unde Guvernul instaurase haosul. S-a votat cu majoritate de necontestat. Ea trebuie aplicată, numai că, onor Guvernul pleacă din start cu încălcarea legii, legiferând goana după infectați, slobozind arcanele prin sate și orașe, în loc să aplice legea. Ce va ieși de aici, nu-i greu de prevăzut.
S-a hotărât, în Parlament, data alegerilor locale, toată lumea a fost de acord cu 27 septembrie. Aș! La loc comanda, alegerile trebuie amânate, strigă chiar cei care au votat legea, ușurel, nu ne avantajează sondajele, pandemia ia amploare. O luăm de la capăt. Acum, totul pare uitat, deoarece a intervenit un alt subiect cald, fierbinte: banii repartizați României de Comisia Europeană.
Cu toate că, deocamdată, este doar vrabia din par, a început bălăcăreala: nu-s suficienți, cât din cele 80 de miliarde sunt granturi și cât împrumuturi, care este suma pentru relansare și cât face parte din bugetul 2021-2027, se putea obține mai mult, s-a negociat prost etc., etc. În loc să se adune toate capetele luminate din țara asta și să se întrebe, să caute răspunsuri, să întocmească planuri, proiecte pentru a atrage toți acești bani (mulți-puțini), zavera a pornit înainte de a fi virat vreun euro către România.
Lupte sterile, bătaie de joc, pierdere de timp, în timp ce beneficiarul, cetățeanul, comunitățile privesc nedumeriți, neputincioși la circul din jurul lor. Un englez celebru, Winston Churchill îl cheamă, ne-a lăsat și acest îndemn: dacă ai intrat în iad, mergi înainte!, numai că, zice românul, nu-i suficient, trebuia să spună și până unde și până când. Cine răspunde?
