La final de an se fac analize ca să se vadă ce s-a făcut bine, ce nu, și cum se pot regla lucrurile.
2018 a fost un alt an în care politicienii români au demonstrat că sunt o specie pe cale de dispariție, pe cale să fie înlocuiți de marionetele vesele telecomandate de păpușari externi.
În ciuda unor încercări limitate de redobândire a suveranității naționale, nu s-a realizat mare lucru. Agenda publică este, în continuare, acaparată cu non-evenimente și se aruncă, în continuare, cu praf în ochi pentru a se masca adevăratele mișcări de trupe.
Presiunea externă este încă mare, susținută de o parte importantă a eșichierului politic și chiar al establishmentului românesc. Dosarele își fac în continuare treaba.
Dacă acum câțiva ani situația părea similară celei din timpul domniilor fanariote, astăzi ne aflăm într-o situația asemănătoare celei de la finalul domniilor bazate pe Regulemantele Organice, chiar înainte de epoca luptei pentru Unire. Există o idee (redobândirea suveranității), există persoane care luptă pentru această idee și există și persoane și instituții cu sprijin extern care contraatacă și încearcă să mențină actuala stare de lucruri.
Pentru ca asemănarea să fie și mai puternică, suveranistii privesc astăzi spre Trump cum priveau unionistii spre Napoleon al III-lea; și președintele american și împăratul francez și-au oferit spijinul pentru a obține o Românie anti-rusească.
Napoleon și-a impus punctul de vedere doar după ce Franța a învins Austria; evident, o schimbare a situației României nu se va putea obține decât după ce Trump va înfrânge cerbicia Germaniei, silind-o să-și abandoneze interesele din România.
