Credeți că dacă o să scăpăm de școala online și copiii vor merge fizic la cursuri, va fi mai bine? Că școala are ce să-i învețe? Mi s-a atras atenția că editura Litera a scos manualul de Istorie a Românilor pentru clasa a VIII-a, aprobat de competentul Minister al Educației, în conformitate cu programa școlară din 2017. Ce să zic, frumos colorat și sclipicios. Multe poze, text puțin, să nu se plictisească elevul cu deficitul de atenție cauzat de Facebook. Despre conținut, însă, să mă scuzați, dar aia nu e istorie. E o selecție atentă a unor evenimente și fapte, trecându-se sub tăcere teme importante, personaje definitorii pentru istoria noastră și exacerbându-se altele.
Voievozii sunt expediați în câteva rânduri dar avem pagini întregi dedicate Monarhiei. Întreg Evul Mediu românesc e cuprins în două pagini, cu Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul abia enumerați. Ștefan cel Mare are parte de o poză și două rânduri de text, Dimitrie Cantemir e prezentat pe mai mult de jumătate de pagină. Unirea de la 1600 are alocate două rânduri de text. Fanarioții sunt prezentați ca niște adevărați reformatori, nici un cuvânt despre starea țării și a populației. În Transilvania a fost numai liniște și pace, nici un cuvânt despre Unio Trium Nationum, documentul care a transformat românii majoritari în națiune tolerată; în schimb numai cuvinte de laudă despre „reformele” iluministe austriece. Răscoala de la 1907 nu există! Anul 1917 cu bătăliile de la Oituz, Mărăști și Mărășești este expediat în patru rânduri, criza economică din 1929-33 abia e amintită, nici un cuvânt despre măcelurile de la Lupeni din 1929 sau Grivița în 1933.
Campania estică a României în WW2 are alocate patru rânduri și jumătate, despre campania vestică se scrie în cinci rânduri. Instaurarea comunismului în România este ilustrată cu o poză făcută în Basarabia aflată sub ocupație sovietică. Întreaga istorie a regimului comunist este, de altfel, tratată extrem de părtinitor. Toate fotografiile înfățișează peisaje dezolante, piețe goale, cozi la magazine, deși ar trebui să se cunoască faptul că au existat mai multe etape distincte, austeritatea fiind abia către finalul epocii, ca urmare a deciziei de a se plăti datoriile externe. În schimb, despre Monarhie, numai cuvinte de bine, nici o aluzie măcar la Afacerea Stroussberg, de exemplu, a căilor ferate.
În aceste condiții, nici nu mai are rost să întreb de ce Djuvara are trei citate în manual iar Iorga nici unul… În manualul meu de istorie din clasa a VIII-a, Ștefan cel Mare avea 10 pagini. Așa că revin la o idee mai veche: cine vrea să înțeleagă ceva din istoria noastră, poate oricând găsi manualele vechi pe Internet.
