Nu numai în România violenţa în familie cunoaşte o recrudescenţă, ci în toate ţările din Estul Europei, după cum arată diferite studii ale Uniunii Europene. Îngrijorătoare este, mai cu seamă, în România, pasivitatea opiniei publice, tratarea cu indiferenţă a acestui adevărat flagel, care afectează nu numai persoanele în cauză, ci şi pe ceilalţi membri ai familiilor, în special copiii. Pun bărbaţii (uneori şi femeile) parul şi pumnii în funcţie din te miri ce! Din gelozie, din cauza alcoolului şi al drogurilor, dar şi, mai ales în mediul rural, din cauze religioase, sărăciei, a lipsei de educaţie şi, de ce să nu o spunem: aşa au văzut la părinţii lor.
Doar apelând la o statistică recentă, vedem amploarea şi gravitatea violenţei asupra femeilor: La fiecare 30 de secunde, o femeie este bătută, adică 1,2 milioane de românce cunosc violenţa domestică. Mergem mai departe: în ultimii ani, crimele au luat locul bătăilor, peste 900 de femei au fost omorâte numai în ultimii cinci ani. Mai grav este că mai mult de 60 la sută dintre români tolerează comportamentele violente din familie şi chiar le consideră justificate.
Şi încă un aspect cu repercusiuni grave pe termen scurt şi lung: un număr îngrijorător de femei abuzate nu depun plângere împotriva agresorului, din teamă şi ruşine, dar şi din cauza mecanismului greoi prin care se obţine un ordin de protecţie, singurul care mai domoleşte „avântul războinic” al bărbaţilor. Şi nu am vorbit nimic despre violenţa verbală, socială, psihologică, sexuală şi economică. Editorialistului i se cere să comenteze, să scoată din joben soluţii, de data aceasta las cifrele să vorbească. Sunt instituţii în România care au la îndemână legi, altele au soluţii.
