Anul trecut am decis să citesc istorie. Și am luat-o cătinel cu Grigore Ureche, Miron Costin și Ioan Neculce, Bălcescu, Iorga, Giurescu, Xenopol, Oțețea și așa mai departe. Abia am zgâriat puțin zidul. Sunt kilograme de cărți care așteaptă să fie citite, inclusiv autori pe care i-am găsit întâmplător în anticariate: Dimitrie Onciul, I.C. Filitti, Gh. I. Brătianu sau pe care îi știam de memorialisti, cum e cazul lui Radu Rosetti.
Cât de puțin, însă, am apucat să zgârii zidul istoriei naționale, am reușit să trag o concluzie: nici măcar pe vremea fostului regim, acuzat adesea de rescrierea naționalistă a istoriei, aceasta nu s-a învățat că lumea sau măcar să n-a atins o câtime din necesarul de care ar fi avut nevoie un cetățean ca să înțeleagă tragedia care de 2.000 de ani sunt condamnați să o trăiască locuitorii acestui spațiu: să fie deposedați de moștenirea lor la fiecare a doua sau a treia generație și să trebuiască să o ia din nou de la capăt.
Și pretexte se găsesc mereu pentru ca românilor să li se ia și pământul, și resursele naturale, și munca, și chiar și viața. De fiecare dată s-au găsit și explicații și destule cozi de topor care să servească interesele tâlharilor. Și românii, aproape de fiecare dată au înghițit gălușca, să nu cumva să cuteze să deranjeze domnii străini de la masă, să nu-i supere pe gospodinii, monsieurii, pe-alde von Hopânțol venit să facă avere pe la noi, pe excelentele lor serenissime, pe alde efendi, pe vreun kir sau vreun grof, să le râmână, Doamne ferește, osul în gât…
Și pe cine să se bazeze, la o adică, țăranul român? Pe ce aliați în condițiile în care prietenii de ieri sunt năvălitorii de azi?! Când te lupți cu turcii pentru ca, peste câțiva ani să lupți alături de ei contra polonilor. Pe urmă să te aperi de polonii care-ți năvălesc în ogradă și pentru asta ceri ajutorul tătarilor, tătari care-ți furaseră vitele și copiii ca să-i vândă la târg. Contra tătarilor te aliezi cu cazacii pentru ca, la anu’ să te aperi de ei. Pe urmă să chemi tătarii să te apere de austrieci, să chemi turcii să te apere de tătari și apoi să te aliezi cu rușii contra turcilor. Și, colac peste pupăză, să-ți aperi pământul de boierii români sau de cei greci veniți la căpătuială.
O istorie atât de complicată nu poate fi scrisă în alb și negru, ci în dificile nuanțe de gri.
