„Total străin de interese şi beneficii materiale, şi-a dăruit întreaga energie descoperirii, încurajării, formării şi propulsării a zeci de mii de talente care s-au afirmat şi se afirmă în teatrul românesc datorită acestui „Mecena spiritual”, care a încălzit şi vindecat multe suflete aflate în cumpănă, pe drumul întunecat al căutării vocaţiei.”
– Florin Mircea
Vineri, 17 decembrie, s-au împlinit 20 de ani de la trecerea în eternitate a celui care a fost actor, regizor, dramaturg și poet, dar mai ales a celui care a rămas maestrul și profesorul de teatru Ion Ghelu Destelnica.
Născut în comuna Stelnica, județul Ialomița, din mamă româncă și tată de etnie germană (Johan Ghel), tânărul (pe atunci) Ion Ghel a absolvit în 1949 facultatea de teatru din cadrul Institutului de Artă din Iași, continunându-și apoi studiile la București, unde a absolvit Institutul de Artă Cinematografică – secția scenaristică.
A început să publice întâi sub pseudonimul Ion Destelnica, apoi, la sugestia lui Tudor Arghezi, si-a schimbat numele in Ion Ghelu Destelnica, cu acest nume semnând și actul de fondare a filialei din Iași a Uniunii Scriitorilor din România.
Din 1951 a fost actor la Teatrul de Stat din Bacău, iar din 1961 și până în 1982 a fost încadrat ca profesor de teatru la Școala Populară de Artă Bacău. După pensionare, și-a continuat activitatea de mentorat, predând cursuri de “Arta actorului” și „Regie teatru” până în 1993.
Ca dramaturg, încă din 1956 începe să simtă rigorile cenzurii comuniste, piese ca „Licitaţia”, „Gorila cu mănuşi”, „Casa cu muşcate” sau „Eroica ’45” îi sunt considerare „necorespunzătoare ideologic” la lectură ori vizionare și îi sunt retrase de la premieră ori de la publicare. Maestrul refuză să opereze modificările cerute de cenzură, dar continuă să scrie. Însă, din 1972, renunță să mai încerce să publice, dedicându-și cu ardoare timpul activităților de formare.
„Pedagog de har, el a pregatit, de-a lungul carierei sale, un numar impresionant de elevi (peste o suta), care au devenit cunoscuti profesionisti ai teatrului românesc” menționa Carmen Mihalache în ediția din 9 februarie 2015 a cotidianului Deșteptarea.
În luna mai 1997 i s-a acordat titlul de cetățean de onoare al Municipiului Bacău, iar în 2008 i s-a acordat (postmortem) titlul de cetățean de onoare al comunei natale Stelnica.
A pășit în veșnicie pe 17 decembrie 2001, în 2002 publicându-i-se postum volumul de poezie „Simfonie pe nisip sau Bocet pentru moartea planetei”, despre care (în prefață) regizoarea Nicoleta Toia a notat: „Scria o poezie densă, luminoasă, cochetând cu metafizica, pregătindu-și, parcă, elegant și cultivat, trecerea în lumea de dincolo”.
Când și de ce a apărut Fundația „Ion Ghelu Destelnica”?
Orice maestru devine maestru abia în momentul în care își transmite mai departe măiestria. Ion Ghelu Destelnica a fost actor, regizor, poet și dramaturg, dar este maestru prin ceea ce a clădit în oameni în cei 40 ani de mentorat adunați în cadrul Secţiei de Învăţământ şi Cultură a Regiunii Bacău, a Școlii Populare de Artă și a caselor de cultură și căminelor culturale din județ.
Fundația a luat ființă în 1997, la aniversarea a 75 de ani ai maestrului, ca vehicul de continuare a misiunii și muncii sale. De aceea, primul proiect al Fundației a fost „Trupa în căruță”.
Înseamnă că anul viitor aveți o dublă sărbătoare, Centenarul „Ion Ghelu Destelnica” și 25 de ani de la înființarea Fundației. Ce a făcut Fundația în acești ani?
Fundația a îndeplinit demersurile necesare pentru recunoașterea importanței maestrului. Ion Ghelu Destelnica fusese declarat cetățean de onoare al municipiului Bacău încă din timpul vieții, mandatul regretatului Dumitru Sechelariu, apoi, prin stăruința Fundației, strada unde este fostul sediu al Școlii Populare de Artă a primit numele său.
Am reeditat o parte dintre cărțile sale de teatru și poezie și am publicat și piesele care nu au trecut de cenzura politică înainte de 1989.
Împreună cu Primăria comunei Stelnica, județul Ialomița, am înființat Biblioteca „Ion Ghelu Destelnica”.
Ne-am îngrijit ca piesele de teatru cu Păcală ale maestrului, să fie jucate atât în spectacolele „Trupei în căruța”, cât și în alte teatre din țară cum ar fi: Deva, Petroșani și Bacău.
Dar, pentru continuarea misiunii maestrului, ce a întreprins Fundația?
În 1997, în spațiul muzeului Iulian Antonescu, am lansat „Atelierele Nonconformiste”, un hub multiarte unde (sub pălăria maestrului) s-au desfășurate diferite proiecte de: teatru, poezie, grafică, dans, balet, pictură etc.
Împreună cu sindicatul căilor ferate, în 1998, Fundația a înființat Centrul de Cultură Alternativă „Club CFR”, proiect reactivat anul acesta sub numele „Teatrul Fain” de către Asociația ”Gil Ioniță”.
Cu finanțare privată, sub brandul „Trupa în căruță”, am oferit spectacole gratuite în prima stagiune privată de teatru în mediul rural din România.
În ultimul deceniu, ne-am reinventat și ne-am transferat interesul asupra noilor generații, colaborând cu DJST Bacău și implicându-ne în programul Bacău – Capitala Tineretului.
În 2018, spectacolul nostru, „Dulce Românie, centenară glie”, finanțat de Consiliul Județean Bacău a dus povestea unirii către peste 3.700 de elevi de școală generală din comunele județului, iar spectacolul „România dodoloață” a reiterat performanța în județul Ialomița.
În 2019, am editat lucrarea „Teatru în școala ta – ghid pentru cadrele didactice” și am susținut o serie de workshopuri de formare cu dascălii din școlile județului Bacău.
Odată cu pandemia, iarăși a trebuit să ne reinventăm, să fim capabili să susținem proiecte de formare în mediul online, astfel că în acest an am editat primul ghid de storytelling din România și am desfășurat (cu finanțare de la Ministerul Tineretului și Sportului) un proiect național de tineret la care au participat tineri din 14 județe (Bacau, Brașov, București, Buzău, Cluj, Constanța, Covasna, Galați, Mureș, Neamț, Prahova, Sibiu, Suceava și Vaslui).
Ce și-a propus Fundația pentru viitor?
Vom consolida metoda de storytelling „Povestitorul”, ca un cadru multiarte de dezvoltare personală, anul viitor urmând să lansăm platforma de elearning.
Vom iniția proiectul „Ion Ghelu Destelnica – Opere Complete”, în care să cuprindem piesele de teatru, poezia, publicistica și corespondența maestrului.
Vom iniția Tabăra Națională de Arte-Integrate „Ion Ghelu Destelnica”, în cadrul căreia artiștii vor explora opera maestrului prin reprezentări grafice, teatrale, coregrafice și muzicale.
Dar, o preocupare de suflet este aceea de a identifica și promova oameni care, aidoma lui Ion Ghelu Destelnica, și-au pus amprenta peste destinul celor din jurul lor. Dorim să inițiem un festival „Ion Ghelu Destenica”, în cadrul căruia să evidențiem mentori – oameni care și-au pus viața în slujba creșterii, formării și îndrumării celorlalți.
Aveți proiecte cât pentru o viață de om, ce este viața pentru Radu Bogdan Ghelu, președintele Fundației?
Multi au spus ca viata e aidoma unei carti la care scrii mereu! Eu cred ca e precum o lopata! Muncesti mereu cu ea, sapi, amesteci, la final tot cu ea sapa si groparii. Ca doar n-ai vrea sa fii ingropat la comun, cu pamantul sapat de cupa excavatorului…
