Evanghelia propusă pentru duminica a XXIX-a din timpul de peste an ne invită să reflectăm asupra locului pe care Dumnezeu îl ocupă în viața noastră și asupra felului în care ne împlinim responsabilitățile de zi cu zi. Isus este pus la încercare de farisei, care ridică problematica taxelor față de Cezar. O întrebare de genul acesta, aparent simplă, are însă scopul de a-l pune pe Isus într-o situație delicată.
Isus este pregătit să răspundă fără a cădea în capcană. Cerându-le să-i arate moneda, îi întreabă al cui chip și a cui inscripție se află pe ea. Când aceștia răspund că sunt ale Cezarului, Isus le spune să dea Cezarului ceea ce îi aparține și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu.
Această tensiune dintre cele ale lui Dumnezeu și cele ale Cezarului sunt și pentru noi temă de meditație: cât sunt de generos cu Dumnezeu în comparație cu mine însumi?
De multe ori, ne preocupăm foarte mult de lucrurile materiale, de responsabilitățile noastre, de școală, de muncă, de familie și de ceea ce trebuie să facem în fiecare zi. Toate acestea sunt importante și fac parte din viața noastră. Chiar Dumnezeu ne cere să le împlinim pe toate acestea cu responsabilitate, dar să nu uităm că avem un Creator.
Uneori, îi dăm lui Dumnezeu doar câteva clipe grăbite, în timp ce pentru celelalte lucruri găsim ore întregi. Poate că adevărata noastră problemă nu este lipsa timpului, ci faptul că uităm să punem lucrurile în ordinea potrivită.
De asemenea, a-i da lui Dumnezeu ceea ce este al lui înseamnă a-l lăsa să lucreze în noi, să ne transforme gândurile și să ne învețe să iubim asemenea lui Cristos.
În același timp, cuvintele lui Isus ne învață să păstrăm un echilibru între credință și responsabilitățile omenești. Suntem chemați să respectăm legile drepte, să ne îndeplinim obligațiile și să contribuim la binele comunității. Însă nimic din ceea ce ni se cere în lume nu trebuie să ne îndepărteze de Dumnezeu sau să ne determine să renunțăm la adevăr, la conștiință și la binele aproapelui.
Pr. Dominic Brandiu
