Biserica Ortodoxă de pretutindeni va prăznui pe 21 noiembrie unul din cele patru mari praznice de peste an dedicate Sfintei Fecioara Maria şi anume „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, sărbătoare cunoscută în popor şi sub denumirea de Vovidenia sau Ovidenia. Însemnătatea acestei sărbători este una deosebită, aşa cum dă mărturie chiar troparul praznicului, pentru că, prin intrarea Fecioarei Maria la vârsta de trei ani în Templul din Ierusalim, „înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu se arată”, acesta fiind primul semn din rânduiala bunăvoinţei lui Dumnezeu, care a primit-o pe Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cea care s-a învrednicit să răsară din neamul omenesc şi să se pregătească pentru a primi în pântecele ei pe Cel Neîncăput, pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul sufletelor noastre.
Sfânta Fecioară Maria s-a născut în casa bătrânilor Ioachim şi Ana, oameni credincioşi, care îşi petreceau viaţa în rugăciune, în curăţie şi-n ascultare faţă de Dumnezeu, dar care până la o vârstă înaintată nu dobândiseră copii. Pentru a spăla această ruşine, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinţi, făgăduind că dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu şi îl vor închina Lui. Un înger le vesteşte că vor avea o fată pe care o vor numi Maria. Sfinţii Ioachim şi Ana nu au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu şi la trei ani de la naşterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu, oferind-o în braţele arhiereului din vremea aceea, Zaharia, cel ce avea să devină tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, tot la adânci bătrâneţi.
Având descoperire de sus, Zaharia şi-a dat seama că în braţele lui stă cineva cu totul special şi de aceea a dus-o în cea mai sfânta încăpere din Templu, în Sfânta Sfintelor, unde doar arhiereul intră o singură dată pe an după ce aducea jertfe de ispăşire pentru el şi pentru popor, şi a închinat-o lui Dumnezeu. Chiar dacă acest gest contravenea prescripţiilor Legii Vechi, Zaharia ştia, ca prooroc, că această copilă este mai sfântă decât Sfânta Sfintelor, că ea va purta în sine pe Acela Care stă în Sfânta Sfintelor cea nefăcută de mână, în ceruri, pe Arhiereul bunătăţilor celor viitoare, că din ea Cel Necuprins, Cel Veşnic, avea să ia trup, să Se facă cuprins în pântecele ei.
La Templul din Ierusalim Sfânta Fecioară a rămas vreme de doisprezece ani, trăind în rugăciune, în ascultare, în smerenie, în viaţă curată şi în asceză, pregătindu-se să devină „vas ales” care să-L primească în pântecele ei pe Cel Neîncăput…
După cum spun Sfinţii Părinţi, Fecioara Maria priveghea de seara până dimineaţa în Sfânta Sfintelor, cugetând adânc şi rugându-se lui Dumnezeu, în răpire şi în extazul minţii. Pregătită astfel duhovniceşte, îndumnezeită prin pogorârea Harului Duhului Sfânt asupra ei, mintea ei s-a luminat şi ea s-a dovedit a fi capabilă să primească acea chemare de sus transmisă de Dumnezeu prin arhanghelul Gavriil, să răspundă prezent, prin acel „să fie”, să primească în pântecele ei pe Fiul lui Dumnezeu.
Urmând exemplul Sfinţilor Părinţi şi al Maicii Domnului, trebuie să ne străduim să nu abdicăm de la misiunea noastră, să nu ne pierdem identitatea noastră de creştini, de fii ai lui Dumnezeu, care se dobândeşte în şi prin Biserică, să transmitem cu responsabilitate copiilor noştri acest spirit al dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică, pentru că doar astfel ei vor avea parte de pace sufletească, de linişte, de frăţietate, de înţelegere cu cei din jur şi mai ales de ocrotire din partea lui Dumnezeu, prin Sfinţii Săi.
Pr.dr. Marius Popescu, Parohia „Sfântul Ioan” Bacău
