E ca si cum ai da cu zarul când joci Scrabble, sa-ti alegi literele punctabile. Am in fata mea un om care nu-si simte greutatea, nici a cuvintelor pe care le stie, dar nu vrea sa le rastalmaceasca – si tot te indeamna sa le cauti sinonime, nici a fizicului care-i poarta cu voiciune zâmbetul jovial. Un conglomerat de optimism, realism si vointa. „Nu inteleg de ce oamenii vor sa iasa la pensie când mai au destule de facut.” Am stat de vorba aproape patru ore, cu un om dedicat pisciculturii, uitând de pescuit. Sa incerc sa inteleg ce inseamna pasiune, predestinare, munca, nopti nedormite, satisfactii, si destule dezamagiri transformate, prin vointa si perseverenta, in ceva mai bun, pentru ca oamenii nu sunt si nu au cum sa fie la fel.
Sustine ca, daca vor, si stiu ca pot, sfintesc locul pe unde trec, si lasa oricând ragaz de popas, botezat drept „buna ziua!“. L-am cunoscut in urma cu vreo cincisprezece ani la Horgesti, la un concurs de pescuit. Se ocupa de administrarea iazului. Interesant ca dupa ce a plecat, alegând oportunitatea de a lucra la ferma de cercetare de la Trifesti (putin mai incolo de Oniscani, spre Roman), la Horgesti a continuat sa ridice stacheta inginerul Albu. Un joc cu esicher fara patrate, doar luciu de apa, unde pioni in barci pescaresti n-au facut remiza la profit. I-as fi provocat, pe inginerul Negru si pe inginerul Albu, la o partida de… domino, pentru ca sunt prieteni.
Strategia de a-i avea impreuna la Lates (iazul situat la jumatatea distantei dintre Roman si Piatra Neamt – saizeci de kilometri de Bacau – mai aproape decât alte iazuri cu renume, despre care am scris), iaz de care Ionel Negru se ocupa acum, n-a functionat. O fi mirosit Florin Albu ca am aruncat ceva… nada, asa ca a ramas la jocul prin corespondenta. Doi profesionisti in domeniu, care continua sa-si faca si de la distanta concurenta, si stiu sa se respecte. Meritau sa le fac o fotografie impreuna. Este timp. Prin telefon, Florin s-a scuzat, si il cred. Au intervenit alte probleme.
De ce Lates?
Tot de la niste bacauani, actori in trupa teatrului, am aflat despre acest iaz: „25 de lei ziua, carasi… trei la kil, nelimitat, dar la crap ii dai drumul!” Când mijeau zorii eram acolo. Si-n loc de peste, da-i la povesti. In primul rând am incercat sa aflu de unde vine etimologia cuvântului Lates. In acceptiunea localnicilor suna simplu. Un loc lat, unde apa scursa de pe delurile din jur, pe o albie ingusta la inceput, numita – iarasi joc de culoare, „Valea Neagra”- se aduna si balteste. Iazul este la cota albiei freatice. Se alimenteaza si de acolo, pastrându-si cu plus si minus, suprafata de saizeci de hectare pentru care se plateste impozit. In cascada, un helesteu de doar doua hectare, amenajat pentru reproductie in spatele digului, nu este suficient pentru a satisface pofta pescarilor.
Pentru pescuitul sportiv, oferta este variata: crap cu solz si fara solz, specia chinezeasca, rapitor… stiuca, salau. In compensatie, pentru unditari, pe lânga caras, beldite sanatoase. „La anul, daca se mareste numarul pescarilor, ridicam tariful si restrângem accesul.” Stam de vorba la adapostul unui hangar, In spate, o magazie adaposteste grâul pentru furajarea pestilor. Si pe malul helesteului sacii cu seminte stau aliniati.
Domnul Ionel locuieste intr-o rulota. Sunt doua luni de când a venit la Lates si a renuntat la pusca cu care mai speria braconierii la Horgesti. Impune reguli: „Imi traiesc viata dupa principiul meu. Nu stiu câti neuroni are ala care vine aici. Nu trebuie sa ma accepte si nici eu pe el. Avem fiecare o limita si trebuie sa ne respectam. La multi le spun:«domnule, nenea», si cand aflu ce vârsta au… le spun la fel. Asa ramânem prieteni. O vorba buna aduce mai mult profit decât un repros. Piscicultura este un gen de activitate care n-are timp de reparatie sau repetitie. Te legi termic… de natura. Pestele are perioadele lui de reproducere. Traiesti cu termometrul in mâna. Daca natura nu te ajuta, stagnezi. Iei pauza si n-ai profit. Trebuie sa continui. Performanta presupune si o suprevatuire materiala, pentru ca nu toti anii sunt la fel.”
Are noroc ca sotia il intelege si, in ipostaza de doua ori bunic, cu toate cele o suta douazeci de kilograme, zici ca zburda când raspunde la telefon. Pe Luci a cunoscut-o in primii ani de studentie. Abia la Starea Civila a aflat ca in buletin era trecuta Lucia. Ea din Vrancea, de pe lânga Adjud, el de prin zona de ses a Brailei. Amândoi la facultate, la Galati. El la specializarea Tehnica piscicola, ea la Morarit si panificatie. „Am mers pe repede inainte, parteneri de viata intr-o singura relate, chiar daca se spune ca dragostea-i eterna si doar partenerii se schimba…” Normal ca au mai urmat doua bancuri, drept completare la subiect. Este mândru de cele doua fiice, amândoua medic. „Anca, cea mare, este stomatolog, englezoaica cu familia.” Destul de departe de casa, mi-a dat de inteles. Serban, de sapte ani, este primul nepot. Nicoleta, mai mica cu doi ani, nascuta când inginerul Negru implinea treizeci si cinci de ani, este medic ATI la un spital cu renume din Bucuresti. Nepotica din partea ei, Ana Maria, are cinci ani. Noroc de evolutia cibernetica.
„De la buza ierbii si dalelor de pe dig, ii am pe toti proape. Chiar daca aici nu este tras curent”. La Horgesti a stat zece ani. „A fost rampa mea de lansare pentru activitatea privata. Am fost numit de FPS sa privatizam ceea ce se numea in nouazeci si cinci, «Agrozootehnica Horgesti». Asa l-am cunoscut pe Inginerul Zaharia, singurul specialist mai in vârsta ca mine. Ma bucur ca si acum si-a pastrat demnitatea si umorul. Avea el o vorba despre specialistii in piscicultura, aparuti peste noapte, precum soldatii facuti sergenti, la apelul bocancilor : «dobitoc a C». C vine de la CE? Adica de doua ori prost. «Daca lua o carte in mâna… nu mai intreba!»” Are amintiri mai putin facute publice. Lupta cu sistemul si disciplinarea zonei, incepând cu primarul, agentii de post si apoi braconierii.
„Dormeam cu pusca sub perna. Se fura pe cele patru iazuri de care raspundeam: Horgesti, Bibiresti, Viforeni si Poieni, mai rau ca in codru. Zburau setcile ca fluturii. Am distrus mii de metri de plasa. Dusman n-am ramas cu nimeni. Poate nu stiu eu. Pe cine sa urasti? Soarele, pamântul? Daca lucrezi si muncesti fara teama ai si rezultate. Doar toti vroiau doar… peste.” Asa si acum. Indiferent de unde vin, pescarii vor sa prinda cât mai mult, la un cost cât mai mic. A spus ca nu are beldite in iaz. Strategie de vânator. Peste patru ore, la plecare, i-am aratat câteva exemplare argintii, prinse de pe dig. Ne-am strâns mâna. Iarasi calm si zâmbitor, inginerul Ionel Negru m-a privit in ochi: „am vrut sa vad daca chiar stii sa pescuiesti.” Las sa intuiti in ce reflexe se reflecta apa si cerul, in ochii lui.
