Cu doar câteva zile inainte de marea sarbatoare e Invierii Domnului Iisus Hrisos, Piata Centrala din Bacau e plina ochi. Doamnele, insotite de domni care, de regula, duc sacosele si isi mai dau cu parerea, când li se cere, fac ultimele cumparaturi de Pasti. Cel mai mult zabovesc in hala de carne, unde 10-12 ciobani incearca sa scape de mieii taiati de dimineata.
Printre ei gasesc un cuplu de tineri, veniti de la Slobozia de Stanisesti, la care nu ai cum sa nu le observi spiritul mercantil. Incearca si chiar reusesc sa convinga pretentiosii clienti sa cumpere de la ei.
„Am vândut si cu 20 de lei kilul, dar doar jumatati sau sferturi de miel. N-are lumea bani”, imi explica tânara femeie. Prea multe nu reusesc sa smulg de la ei, probabil se jeneaza de prezenta reporterului, si nici nu vreau sa le stric starea de spirit. Vasile Stan, de 58 de ani, e unul din clientii cuplului de tineri fermieri. E fara ocupatie, dupa ce a fost trecut in somaj, de la Electromontaj. A venit la piata impreuna cu sotia.
Au cumparat doar jumatate de miel, pentru ca vine Pastele, in rest nu prea consuma astfel de carne. „Vrem doar pentru friptura, nici capul nu l-am vrut, nu pregatim bors, cum am auzit ca gateste alta lume, iar drob o sa facem din altfel de carne. Nu e scump mielul, fata de supermarket. Acolo e 32 de lei kilogramul. Plus ca le e greu si ciobanilor, platesc tot felul de taxe si impozite. Da, asta e viata românului”, spune nea Vasile Stan.
Revolta ciobanilor
Miei cât vezi cu ochii. La 25 de lei kilogramul. Plus minus, c-asa-i la piata, preturile se negociaza, nu-s batute-n cuie. Alaturi, un alt tânar, inalt ca bradul, ma invita voios sa-i pozez marfa. E mult mai comunicativ. Il cheama Nelu Boboc si are 24 de ani. E venit tocmai de la Sohodor, comuna Horgesti, cu mama sa Elena, de 60 de ani. Au acasa vreo 320 de oi, plus vreo 12 capre si alte animale.
„Am 12 copii. Sotul mi-a murit acu’ anul. Am un nepot bolnav, si inca un copil la fel de bolnav…”, apuca sa-mi povesteasca femeia. O podidesc lacrimile. Au vândut vreo trei-patru de dimineata, de când au ajuns in piata. Cât mai stau prin piata, apuca sa mai „marite” doi miei, plus un ied. Le port noroc. Sunt suparati pe stat, care le ia si le tot ia, de nu mai ramân cu nimic. „Cel putin 40 de lei pe miel sunt cheltuielile, de la taiere si pâna in piata. 9 lei numai cârligul, plus masa, cântarul, abatorul, medicul veterinar care pune stampila etc.
Inteleg ca nu are lumea bani, sunt multi pensionari, dar si pe mine ma jupoaie”, zice tânarul cioban. Intr-o clipita, comerciantii de miei se strâng ciorchine in jurul meu. Imi povestesc necazul care-i apasa. „Problema e ca noi, producatorii, din 2011-2012, la oaie, platim impozit pe profit, stabilit de Guvernul României. Iar, de anul asta, mai platim un alt impozit, pe acelasi animal, inclusiv la primarie. Deci, suntem impozitati, la un animal, de trei ori”, spune Costica Miciiala, cioban din Horgesti. La fel ca el sunt toti oierii din piata. Si Costica Cretu, din Oncesti, cioban cu peste 1.000 de oi, sau Gheorghe Manole din Izvorul Berheciului, cu 750 de animale, ori Ion si Nicusor Alexa din Slobozia, comuna Stanisesti, Florin Lucanu din Vultureni s.a.
„E greu tare, nu stiu daca la anul o sa mai vedeti un miel in cârlig. Un leu nu câstigam anul asta. Subventia ne-au scazut-o de la 40 de lei la 26 de lei, au redus-o pur si simplu, fara niciun fel de justificare, cu toate ca-s bani de UE. Oamenii nu vin sa aiba grija de oi, prefera sa ia ajutor de la stat, decât sa fie cioban. Iar, daca vin, fara 1.000 de lei nici nu discuta, plus tigari, bautura, mâncare de trei ori pe zi. Asa, ne lasam de oierit, ca altceva nu ne-a mai ramas. Cred ca cineva vrea sa ne distruga. Sa vina, atunci, turcii, grecii si arabii sa ne cumpere toate oile si gata, am inchis pravalia. O sa le aducem animalele in fata Prefecturii”, avertizeaza ciobanii.
