ActualitateÎn amintirea lăutarilor

În amintirea lăutarilor

Setează Deșteptarea ca sursă preferată pe Google News

„Cei câteva zeci care suntem aici, muzicanți, cameramani și fotografi de petreceri, reuniți în această seară la Magic Garden by Vlăduț, să nu uităm niciodată că suntem în primul rând lăutari și abia în al doilea rând artiști! Prima noastră datorie este față de sufletul oamenilor, în momentele importante din viața lor, oameni cărora le dedicăm tot talentul nostru, uitând chiar și de noi înșine. Artistul urcă pe scenă, își prezintă piesele și pleacă. Lăutăria e mult mai mult, înseamnă omenie pură, prin muzică. Și doar noi știm cât sacrificiu și câte mii de ore de muncă presupune.

Așa îl vom omagia zi de zi pe Doru Alexandrescu, a cărui plecare dintre noi a dat naștere seriei acestor reuniuni în urmă cu nouă ani. Așa vom fi demni și față de memoria celorlalți ai noștri pe care i-am pierdut: Mihăiță Năstase, Marcel Condrea, Giani Bologa, Nicu Iftimie, Costicaș, Bodo și mulți alții, pe care părinții Justinian Cimpoeru și Florin Ursu i-au amintit în pomelnic.

Îți mulțumim, Marius Fundulea, prietenul nostru, al tuturor, pentru strădania ta de a ne uni în fiecare an, izvorâtă din pierderea bunului tău prieten Doru. Îți mulțumim, Iulian Ghervase, gazda noastră de la Magic Garden, că ne primești și ne faci să ne simțim minunat în acest cadru deosebit.”

Prof. Florin Blaj

Mai frumos ca niciodată

În 2026, reuniunea de la Magic Garden by Vlăduț a fost mai răscolitoare ca niciodată, după cum au fost de acord participanții. E dificil de spus de ce. Poate că vremurile sunt mai grele, iar prietenia și vorbele bune contează mai mult. Poate că timpul a trecut vindecător, iar lumea s-a înțelepțit. Poate că a fost liantul pe care l-a întins între lăutari „starostele” Florin Blaj, recunoscut unanim ca fiind cel mai important și influent dintre ei.

Dar, oare, mai contează motivele?

Ca întotdeauna, lăutarii și-au făcut datoria de suflet în felul lor, adică au cântat, acompaniați de Formația Dragomir și avându-l alături pe Cristi Rebegea, care a asigurat sonorizarea cu aparatura sa de top.

Muzica lăutărească este o înlănțuire magică de exuberanță și tristețe, de armonie și stridență, de strigăt și șoaptă. Cuvintele simple ale cântecelor de petrecere amestecă lucrurile și trăirile care contează și ne definesc: iubirea, devotamentul, respectul, compasiunea, fericirea și suferința, dragostea de viață, moartea, familia, prietenii și, mai presus de orice, părinții și copiii.

Să fii bun, să fii drept, căci viața e scurtă și este important ce facem și ce lăsăm în urmă. Izbucniri, amintiri vii sau estompate, nostalgii, zvârcoliri și descătușări, în cuvinte și acorduri. Iar adaosul suprem – improvizația soliștilor, acești maeștri ai manipulării sentimentelor, aceste instrumente de măsură a sufletului omenesc!

Dar să nu uităm de improvizațiile instrumentiștilor, de solo-urile lor măiestrite și neașteptate, cu care agață audiența! Lăutăria este jazzul României. Ba cred că ar trebui să punem lucrurile în ordinea lor firească, prin aceea că jazzul este doar lăutăria românească adaptată Americii, firește, în măsura în care semnatarul acestor rânduri se pricepe la un gen muzical atât de renumit cum este jazzul.

Andreea Spulber a revenit pentru acest eveniment hăt, de la Timișoara. „Poate că pare nepotrivit să cânt la o comemorare și să vă scot la dans, dar prietenii noștri pentru care ne-am unit aici ar fi vrut asta.”

Vocea sa înaltă, puternică, modulată uneori la extrem, s-a completat ideal cu cea a lui Florin Blaj, profundă, stăpânită, impecabilă, smulgând aplauze și ridicând asistența în picioare, pentru prima dată. Pentru că entuziasmul s-a repetat, la verva și farmecul interpretării Alinei Ungureanu sau la clasa incontestabilă a Vasilicăi Tătaru, cu care Florin Blaj a format un alt duo.

Cuvintele sunt prea sărace pentru a exprima ceea ce a simțit toată lumea. Pe scurt, a fost MEMORABIL!

 

Totul a izvorât din viața aievea

„Puțină lume știe cum este cu adevărat condiția lăutarului. Pentru cineva de la petrecere, nu contează că el este poate bolnav și surmenat de atâtea nopți nedormite, că are probleme acasă, financiare, de familie, de locuință. Dar eu i-am cunoscut bine pe toți, iar lui Doru Alexandrescu i-am fost aproape până la moartea lui. Am amintiri extraordinare cu acești lăutari, ei fac parte din viața mea și din ceea ce sunt astăzi. De aceea, această tradiție, «În amintirea lăutarilor», a început în urmă cu nouă ani și va continua cât eu voi trăi”, mi s-a confesat Marius Fundulea.

„Dacă ar fi să povestesc toate aventurile noastre comune, peste tot în Bacău și în țară, aș putea scrie un roman-fluviu de succes. Dar nu am nici timpul, nici priceperea necesară pentru a aborda un subiect pe care îl consider atât de important și care nu trebuie scris oricum. Așa că mă rezum la aceste reuniuni anuale.”

Magic Garden by Vlăduț, martorul tăcut

„Am fost ultimul dintre prieteni care l-a văzut pe Doru Alexandrescu în viață, cu jumătate de oră înainte de a pleca la cele veșnice. Am o legătură specială cu acești oameni și ceea ce fac am făcut din suflet. Pentru că am convingerea asta, că tot ceea ce trebuie să fac trebuie să fac din suflet. Am zis că trec pe la această reuniune organizată de bunul meu prieten Marius Fundulea doar pentru a-i saluta pe toți acei oameni buni, dar am rămas mai mult, pentru că a fost ceva extraordinar”, ne-a mărturisit Iulian Ghervase, gazda de la Magic Garden by Vlăduț.

„Acest loc are suflet, pentru că este copilul meu, aș putea spune, pentru că l-am creat de la zero și l-am crescut neîncetat până a devenit ceea ce este azi, un loc în care lumea se simte bine și se întoarce.

Magic Garden are sufletul fiului meu Vlăduț, pe care l-am pierdut în urmă cu șapte ani, într-un accident rutier. El s-a implicat extraordinar în toate realizările de aici, cu toată energia și bunătatea lui. Iar acum, contrar ordinii naturale, eu, ca tată, duc mai departe spiritul fiului meu.

De aceea, Magic Garden este pentru mine o investiție de suflet, care câștigă, în primul rând și înaintea banilor, suflete de călători, de clienți ai restaurantului, de participanți la evenimente și, credeți-mă, inimile celor care muncesc aici împreună cu mine de ani de zile și care sunt oameni deosebiți.”

spot_img
spot_img