Lumea “liberă” occidentală a criticat zeci de ani statele de după Cortina de Fier. Occidentul critica faptul că statele comuniste controlau mass-media, impunând o cenzură dură asupra știrilor dar și asupra subiectelor discutate, chiar asupra operelor de artă. Controlul sistemului de educație, limitarea libertății de exprimare, intervenția statului în economie erau alte critici constante aduse sistemului comunist.
La trei decenii de la căderea comunismului, “lumea liberă” occidentală a preluat multe dintre aceste metehne, dar pozează, în continuare, în virgina, criticând țările care, în opinia sa, păcătuiesc punând în practică exact ceea ce aplică și Occidentul.
Ultimii ani ne-au adus în atenție modul în care societățile “democratice” se împacă perfect cu ideea de cenzură; atât în “pandemie” cât și după începerea războiului din Ucraina și, mai recent, în urma izbucnirii conflictului din Gaza, presa dar și rețelele sociale au pus batista pe tambal. Au fost preluate materiale de propagandă, au fost înăbușite vocile care aveau alte opinii și au fost interzise de-a dreptul știrile sau canalele de distribuție a știrilor care spuneau altceva decât narativul oficial. În SUA a fost cenzurat inclusiv un fost președinte iar scandalul de corupție care l-a avut ca subiect pe fiul actualului președinte a fost ascuns de media în campania electorală.
În același timp, asistăm la un asalt asupra unor idei bine susținute științific. Prin legislația implementată s-au interzis afirmările unor chestiuni care contrazic ideile oficiale impuse de la nivelul guvernelor; în multe țări este interzis să critici faptul că rasa umană are doar două sexe biologice, impunându-se ideea că sexul este un construct social și fiecare persoană poate deveni orice dorește.
Opere de artă sunt interzise perfect legal, atât la nivel local – în școli și biblioteci publice – cât și la nivel național iar alte opere sunt rescrise pentru a se potrivi cu ideologia oficială.
Nebunia a atins și Istoria, multor personaje fiindu-le schimbată rasa pentru a se potrivi scopurilor unora sau altora. Mai mult, diferite țări experimentează tratamentul penal pentru cei care fac afirmații istorice care contravin istoriei oficiale.
Paradoxul “lumii libere” devine tot mai evident, arătând o discrepanță notabilă între principiile proclamate și practica cotidiană. Problemele criticate la regimurile comuniste au fost adesea preluate și aplicate cu aceeași severitate în cadrul societăților occidentale, subminând astfel idealurile democratice și libertățile fundamentale.
Cenzura, controlul asupra informației și manipularea opiniei publice, pe care Occidentul le-a contestat atât de vehement în trecut, par să fi devenit metode acceptate în arsenalul “lumii libere”.
În lumina acestor evoluții, trebuie să reflectăm cu atenție asupra direcției în care se îndreaptă societatea contemporană și să căutăm soluții pentru a păstra cu adevărat principiile democrației și libertății individuale, fără a cădea în capcanele paradisului iluzoriu al unei libertăți compromise.
