Iepurilă și oul de Paște de altădată. Așa, de nostalgie…

Acum doi ani, la sfârșitul lui aprilie, a doua zi după Înviere, a fost nebunie mare în fața Casei de Cultură. Apropo! Se va mai deschide vreodată? Cred că a prins mucegai la cât interes există! A venit atunci un băiețel Mirel, care împlinea patru anișori și jumătate, și Cosmina, cu doi ani mai mare, să caute iepurași din ciocolată. Erau ascunși în paie, într-un fel de țarc special amenajat. Au mângâiat apoi mielușei cârlionțați și urechiați pufoși care dădeau din codiță.  Când am revăzut recent pozele, și am făcut câteva, mi-au dat lacrimile. Era lume multă, muzică, sucuri, bere și șaorma la terase. Organizarea a fost bună. Și totuși au apărut critici în presă. Că unii își fac campanie, că deturnează fonduri sau nu mai știu câte alte interese. Acum e bine? Parcurile și locurile de joacă sunt pustii. Copiii stau în casă, cu nasul în calculator. Învață! Atunci, le restricționam accesul la tabletă și televizor. Acum, s-au săturat de calculator și vor afară. Morala? De asta ne pedepsește Dumnezeu. Niciodată nu suntem mulțumiți!