Termenul îi este atribuit lui Lenin, deși nu există nici o dovadă că liderul sovietic l-ar fi folosit. Wikipedia ne spune că un «idiot util» este un termen peiorativ care desemnează o persoană percepută ca un propagandist pentru o cauză de a cărei scopuri nu este pe deplin conștient și care este folosit cinic de liderii cauzei.
Notăm și mergem mai departe. Să ne imaginăm că, de exemplu, Spartacus ar fi provocat răscoala sclavilor nu pentru a obține libertatea, ci pentru ca statul roman să acorde și mai multă putere proprietarilor de scavi. Sau că Tudor Vladimirescu nu ar fi cerut drepturi pentru valahi, ci ca boierii să primească și mai multă putere asupra țăranilor. Credeți că ar fi fost foarte multe persoane care i-ar fi urmat pe acești lideri? E nu cred. Să ne întoarcem la definiția idioților utili.
Astăzi, condițiile s-au schimbat. Umanitatea a ajuns la niveluri de complexitate care permit manipularea faptelor astfel încât, pentru mii de oameni aparent educați, realitatea e tot mai greu de înțeles. ar părea noaptea minții, dar dacă ne uităm la “revoltele” din ziua de azi, cu înși care ies în stradă ca să ceară ca băncile să aibă voie să ia pielea de pe datornici, ca nimeni să nu investigheze abuzurile ori ca bogăția unei țări să fie pusă plocon în mâinile altora, poate n-ar fi rău să ne gândim la rescrierea istoriei.
Pentru un om cu o educație căpătată în timpul fostului regim, este foarte ușor să înțeleagă ce se petrece. În primul rând, pentru că educația căpătată a fost una bazată pe logică, pe înțelegerea relațiilor de cauzalitate. În al doilea rând, pentru că a învățat pe propria piele cum să “citească” propaganda regimului. Pentru zeci de mii de persoane care au căpătat educația după prăbușirea comunismului, lucrurile sunt mai dificil de înțeles.
Mai mult, există mii de oameni dispuși să accepte ca alții să gândească pentru ei și care preiau sloganurile lansate de aceștia și le mestecă fără să le treacă prin filtrul rațiunii.
Aceștia sunt “idioții utili”, masa de manevră a unor politicieni fără scrupule, dispuși să provoace dezastre naționale doar că să pună mâna pe Putere. Să luăm doar ultimul scandal, cel al readucerii în țară a rezervelor de aur. În condițiile în care țări mai mari și mai bogate – Olanda, Belgia, Austria, Elveția, Brazilia, Turcia, Ungaria, India, Mexic – și-au readus aurul în interiorul granițelor, faptul că există suficienți cetățeni care continuă să susțină că e bine să ne lăsăm rezerva în depozite din străinătate doar pentru că așa clamează unii politicieni ghidonati din exterior, pune sub un mare semn de întrebare capacitatea intelectuală a conaționalilor noștri.
Nu vreau să amintesc de epopeea tezaurului pierdut in Rusia, mă limitez doar să amintesc de refuzul Angliei de a returna aurul Venezuelei. Poate garanta cineva că nu va veni vreodată o zi in care să fie refuzată și România pe cine știe ce motiv ciudat?!
