În toamna trecută, lui Dan Perșa i-a intrat în librării cel de-al unsprezecelea roman, „Bestiarro”, apărut la prestigioasa editură Humanitas. Cartea s-a bucurat de succes, vorbindu-se mult despre ea în lumea literară: „Un roman satiric ca o epopee răsturnată, în care se aud hohotele de râs sardonic ale celor mai cruzi dintre zei, dar pogoară uneori și îndurarea lor mângâietoare. „Bestiarro” propune în primul rând o imagine a vieții politic-administrative românești, fixată în rama bestiarului, în manieră postmodernă. Este, în același timp, o poveste despre corupție, un catalog al slăbiciunilor omenești alcătuit cu detașare ironică și umor nebun” (Andreea Răsuceanu). Comentariile au relevat originalitatea și punctele forte ale romanului, făcând trimiteri și la alte celebre opere literare, românești și universale, găsind fecunde corespondențe, filiații. S-a vorbit despre un roman cu cheie, în spiritul istoriei ieroglifice, de apetitul pentru satiră, pentru portretizarea caricaturală a personajelor, în descendență caragialeană, despre un discurs narativ captivant, care-l prinde pe cititor în mreje. Despre stilul savuros al scriitorului băcăuan, Radu Paraschivescu, el însuși un prozator cu viu simț al umorului, observator sagace al moravurilor și al năravurilor, al metehnelor omenești a spus că el curge „cu spumă, cu șampanie”.
„Este un fel de justiție poetică”, a mărturisit Dan despre romanul său, scris „fără ranchiună, cu detașare”.
Mai nou, el a scos la iveală o cărticică surprinzătoare, un fel de jucărea, „Onirica”, având subtitlul de „versete visătoare”. L-au însoțit, în drumul spre apariția ei, în bunul spirit de echipă de la revista „Ateneu”, Marius Manta – lector, Violeta Savu- corectură și Ștefan Radu- tehnoredactare. „Onirica” este un jurnal literar al scrierii continue, alter-ego-ul autorului fiind Liviu Levant. Inenarabilă, scrierea țâșnește aidoma unui izvor, sub imperiul dicteului automat. Suprarealistă, dadaistă, liberă în cele mai nebunatice, sprințare asocieri între observațiile de viață, impresii, senzații, cu notații diverse, livrești, cu personaje reale și fictive (eroi mitologici, scriitori din toate timpurile), cărticica te întâmpină cu surprize pe fiecare pagină, oferindu-ți o plăcută lectură. Poți s-o deschizi oriunde, pentru că nu are un fir narativ. Te poți opri la „Crăiasa zăpezii”, „ Anatomia timpului”, „Scrisul continuu al lui Liviu Levant”, „Melodii la flașnetă”, „Bonus”, „Muza în Bacău”, „Balene nebune”, așa cum se numesc zonele de atracție din acest savuros „iarmaroc al cuvintelor”.
Generos, ca un adevărat Vărsător, Dan Perșa ne îndeamnă: „Citiți această carte ca pe un manuscris ce v-a fost adus spre corectură. Schimbați cuvintele ei cu ale voastre…gândurile ei cu ale voastre…imaginile ei cu ale voastre…sensibilitatea ei cu a voastră…până o veți face cartea voastră.
Dacă răspundeți invitației, o să aveți parte de încântătoare clipe intrând în joaca inteligentă, amuzantă (nu lipsită însă de profunzimi, de meditații existențiale, metaliteratură, dar nu vreau să complic acum lucrurile cu chestii „savante”, cu hermeneutica textului) a unui scriitor care cunoaște tainele și puterile cuvântului. Ficționarul Dan Perșa e dadaist, șturlubatic, foarte inventiv în noua lui cărticică scrisă în timpul nopților, la veioza lui de la Ikea. După propria-i mărturisire, „Onirica” a ieșit din revolta scribului de romane împotriva tiraniei logicii romanești. O carte liberă, fermecătoare, celebrând „misterul alchimic al imaginației creatoare”.
Hublou: Iarmarocul cuvintelor din oniriada lui Dan Perșa
