Perioada de dinaintea Pastelui este, pentru majoritatea dintre noi, un bun prilej pentru a privi introspectiv spre ceea ce a fost rau si ne-am dori sa devina bine. E momentul când incercam sa devenim asa cum ne-a placut de multe ori sa fim – mai buni – sperând, totodata, ca si restul lumii sa fie ca noi. Sa ne curatam de tot raul, aducând spre sine albul, puritatea, adevarul. Unii o fac, si deseori, reusesc, prin post, altii doar incercând sa se departeze de gândurile necurate, de dusmanii, pizme de tot felul, de bârfe si rautati fata de semeni.
In aceste zile, crestineste ar fi ca inima si gândul sa se îndrepte mai ales spre prietenie, pace si dragoste frateasca, respect fata de toti. Dar mai ales sa ne umplem de compasiune si bunatate fata de cei mai slabi decât altii, cazuti în greseala, ingropati in griji si lipsuri, ori cei care nu-i mai au lânga ei pe cei dragi, o mama, un frate, un copil, o familie. Si la fel de bine cred ca putem extinde aceasta atitudine si in restul zilelor de peste anotimpuri, nu „din an in paste”, caci Dumnezeu nu e altfel decât acum, nici apa nu e mai diferita, sau aerul, ori pomii, cerul, dumicatul de pâine si mai stiu eu ce.
Doar oamenii se poarta altfel. Ma gândesc cu insistenta la soferii care-si injura colegii de asfalt când acestia le taie calea, trecând peste linia continua, la vânzatorii din piete care te fura la cântar zâmbind amabil, la supermarketurile care te mint cu promotii inexistente, dar si la vecinul care iti indoaie stergatoarele masinii pe motiv ca i-ai ocupat locul de parcare care, oricum, nu ii apartine, ori la Gigi devenit Gheorghe care nu prea arata ca s-ar fi schimbat fata de acum un an si ceva.
Si mi-as dori, realmente, ca toti acestia, dar si altii ca ei, sa-si doreasca sa fie oameni inzestrati cu modestia si bunatatea atât de placute mie si nu numai. Sa încerce sa-si regaseasca echilibrul, linistea si bucuria de a trai împreuna cu lumea, in armonie. Macar in aceste zile sa învatam cu totii sa apreciem lucrurile cu adevarat valoroase. Iar când ne vom aseza la masa de Paste, plina de cozonaci, pasca, miel si nelipsitul ou incondeiat, sa rostim cu inima deschisa „Hristos a înviat!”, iar ecoul imediat sa sune fara gres, ca de milenii, „Adevarat a înviat!”. Caci nu e mort, ci El trăieste vesnic pentru noi ca mijlocitor la dreapta Tatalui. Sarbatori cu bine!
