Trăim vremuri istorice. Am renunțat la zămislirea „omului nou”. Am reluat, însă, cu mare patos, teme tulburătoare ale zămislirii elevate cultivate de Renaștere sau de Friedrich Nietzsche.
Homo universale al Renașterii tindea către idealul aprofundării tuturor palierelor cunoașterii, aspira către statutul ființei care excela în toate domeniile, în plan social, intelectual, fizic și artistic. Expert în toate, cum am spune astăzi.
Supraomul lui Nietzsche are trăsăturile superiorității, mândriei, puterii și înnobilării. Pe scurt, cu riscul alunecării în empirism, Supraomul este/trebuie să fie sensul, sarea pământului. Este propovăduită doctrina unei umanități superioare, dure, lipsite de milă, care zămislește ceva nou pentru cultura umană:tipul de om care dă și suportă singur destinul într-o lume fără Dumnezeul… clasic.
Visul Renașterii este pe cale de a prinde viață în România. Iată, am descoperit că avem deja concetățeni care sunt experți în toate. Tocmai de aceea, un șurubar poate conduce Ministerul Educației, un ginecolog pe cel al Agriculturii, un analfabet funcțional ne poate râde sardonic din jilțurile de lux ale imposturii etc. Mai mult, chiar, există și spirite locuite în așa hal de geniu, încât pot gestiona orice minister, pot dezlega orice nod gordian al cunoașterii. Este una dintre marile noastre mândrii naționale!
Ne apropiem și de idealul lui Nietzsche; denaturat, desigur. A apărut, în sfârșit, o castă de mioritici care, cu un Dumnezeu nou, al Banului Delapidat, al Sfidării Legii și Demnității, propovăduiește, ca orice gașcă de șarlatani ai iluziilor, un mesianism social, economic și politic sinistru. Sfidător, manipulator, acest Supraom al Fățărniciei și Dezastrului Moral calcă peste cadavrele valorilor autentice.
Zona în care se manifestă aceste „spirite” seamănă din ce în ce mai mult cu știuta „Crucea de Piatră”, cea care, aflată în faliment, i-a șoptit matroanei soluția schimbării mobilierului păcatului, nu pe cea a actantelor.
