In România saracii trebuie sa-i sustina financiar pe bogati, pentru ca asa ni s-a spus ca e corect din punct de vedere economic. Sistemul de subventii de dinainte de 1989, prin care, de exemplu, consumul de electricitate al populatiei era sustinut prin supra-taxarea industriei (subventia incrucisata) a fost abolit la solicitarea organismelor internationale pentru ca era, cum s-a precizat, incorect: industria – de stat sau privata – trebuia sa sustina o parte din pretul energiei electrice consumate de populatie.
Asa ca, daca va uitati, astazi, pe o factura de electricitate, veti vedea ca 15-20 la suta din valoarea pe care trebuie sa o platiti, in afara de taxa radio-tv , se refera la “certificate verzi” si la o asa-numita “contributie pentru cogenerare”.
Aceste doua componente ale facturii la energia electrica va sunt impuse de Guvern iar banii se vor duce nu in conturile Statului ci in buzunarele unor intreprinzatori.
Practic, consumatorii casnici de electricitate sunt nevoiti sa subventioneze producatorii de energie “verde” dar si pe cei care produc energie electrica prin procesul de “cogenerare”, adica, aloca o parte din energia folosita la incalzirea agentului termic pentru a produce si curent electric.
Deci, pe de o parte, investitorii in centrale eoliene primesc subventie din banii consumatorilor casnici iar, pe de alta parte, producatorii de energie prin cogenerare primesc alti bani, tot de la consumatori.
Schema prin care consumatorii casnici subventioneaza prin acele “certificate verzi” energia regenerabila este absolut scandaloasa, pentru ca, simplificând lucrurile, practic, saracii ii subventioneaza pe bogati. La fel si in cazul cogenerarii.
