Nu auziserăm în anii ’90 despre colectarea selectivă, ostroavele de deșeuri din oceane și îmbolnăvirea peștilor, despre faptul că locuitorii planetei cumpără un milion de pet-uri pe zi care se degradează, fiecare, într-o jumătate de mileniu. Nici despre schimbările climatice.
Abia în următorul deceniu au devenit evidente, în România, efectele poluării. Am avut două tornade la Făcăeni, căldură în martie, iar în aprilie ger și viscol, nu blânda „zăpadă a mieilor”, taifun în Timișoara, grindină cât oul de prepeliță, secetă în luna mai și ploi torențiale la vremea secerișului. Diferențe mari de temperatură între noapte și zi, periculoase pentru plante, animale și oameni. Cu cât sunt mai frecvente aceste anomalii cu atât mai mare ar trebui să fie recunoștința noastră față de inițiatorii campaniilor de ecologizare și voluntarii care le susțin.
Copii și tineri care își pun mănușile și strâng toate porcăriile pe care le „uită” la marginea pădurii adulții nesimțiți. Pentru că despre nesimțire e vorba. Despre nesimțire și inconștiență. Tare mi-e teamă că bulgărele a pornit și e prea târziu să-l oprim. Vrem să respirăm aer curat, dar tăiem arborii. Vrem să bem apă sănătoasă, neotrăvită dar aruncăm în râuri detergenți, coloranți, baterii. Oamenii obișnuiți au o vină: încalcă normele.
Oficialii au mai multe: închid ochii și nu-i sancționează, vor să construiască autostrăzi prin ariile protejate chiar dacă, deocamdată, e ilegal, scot rezervațiile naturale din administrarea ONG-urilor care au demonstrat corectitudine și competență, nu iau măsuri oneste, în acord cu directiva UE. Mulți dintre cetățenii care se declară responsabili susțin că ar vrea dar nu știu unde să predea uleiul ars și că se plimbă tot orașul cu pet-urile în mașină în căutarea unui container special. În Bacău nu va mai fi cazul deoarece firma de salubrizare a înființat 22 de puncte de colectare selectivă. Oriunde ai locui, însă, poți găsi soluții ca să nu distrugi natura din care faci parte.
Dacă vrei. Îmi pun speranța în cei care vin, neprostiți de obișnuința de a acționa doar atunci când primesc ordine, cei care nu zic „Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”, ci „Hai să facem!” Acum.
