Volei feminin/ Stiinta Bacau se pregateste sa incheie cel mai bun an din istorie
E anul sau. Si al echipei pe care o conduce de un sfert de veac. In 2013, Florin Grapa a fost desemnat antrenorul bacauan al anului, confirmându-si, totodata suprematia in rândul tehnicienilor de volei din România. In 2013, Stiinta lui Florin Grapa a câstigat titlul de campioana, a triumfat in Cupa României si a participat- mai mult decât onorabil- in Liga Campionilor. In fine, 2013 s-a incheiat pentru echipa bacauana cu un nou titlu, de data aceasta neoficial, dar nu lipsit de importanta in perspectiva lui 2014: campioana de toamna. “Imi doresc foarte mult ca 2014 sa fie la fel ca 2013”, este dorinta lui Florin Grapa.
-Domnule profesor, ati avut un an mai bun decât 2013?
-Categoric, nu, cu toate ca nici anii trecuti nu sunt de ignorat. 2013 ramâne insa in top si cred ca nu trebuie sa mai amintesc de ce: am cucerit eventul si am evoluat in Liga Campionilor, unde, zic, eu, n-am jucat tocmai rau. Pacat ca, desi am incheiat grupa pe locul 3, nu am reusit sa mergem mai departe in CEV. Am facut parte dintr-o grupa grea, in care ultima clasata a adunat patru puncte, spre deosebire de codasele celorlalte grupe, care au ramas la zero puncte.
– Ati cucerit eventul cu o formatie remaniata in intregime: cinci titulare noi (Staelens, Rogojinaru, Kamenova, Sosa si Gaido), plus doua jucatoare care au fost nevoite sa-si schimbe postul. Astfel, Sobo a revenit in centru dupa un an ca “secunda”, iar Herlea a fost utilizata ca “fals”. Cât de greu a fost sa omogenizati aceasta formula de echipa?
– Nu stiu sa spun cu exactitate cât de greu sau cât de usor a fost. Cert este ca in pregatiri eu pun accent pe lucrul in echipa, interesându-ma mai putin lucrul individual. Din acest punct de vedere, antrenamentele ajung sa semene mult unele cu altele si de aici apar si unele reactii din partea jucatoarelor care se mai plâng de monotonia sedintelor de pregatire. Daca se intâmpla sa apara o astfel de reactie, eu o intreb pe jucatoarea in cauza: “Cum ti se pare ca joci fata de anul trecut?”. Invariabil, raspunsul e: “Joc mai bine”. Si atunci eu punctez: “Si nu ti-ai pus intrebarea ca acest lucru se datoreaza tocmai acestui gen de antrenamente?”.
– Când v-ati dat seama ca nu puteti rata titlul?
-Nu cred ca a existat un moment anume. Pot spune insa ca au fost unele meciuri pe care le-am câstigat in prelungiri sau contra arbitrului si care mi-au aratat ca pot conta pe o echipa combativa, ce nu cedeaza. Asta m-a facut sa cred cu tarie ca titlul poate fi al nostru.
-Care a fost cel mai dificil duel? Cel din finala?
-Nu. In semifinala cu Medicina Târgu-Mures, emotiile au fost mai mari dect in finala, cu atât mai mult cu cât Kamenova nu era inca refacuta. Hotart lucru, insa, victoria din finala mi-a adus cea mai mare bucurie. Acest titlu a fost cel mai frumos din cele trei cucerite in cariera.
-Vine si titlul cu numarul 4?
-Eu sper ca da. Chiar in 2014, pe care el il vreau la fel ca 2013. Nu va fi insa usor. Pe lânga Dinamo, care s-a intarit cu Nicoleta Manu si cu Zaharia, mai avem de luptat cu Blajul si, posibil, cu Medicina Târgu-Mures si CSM Bucuresti.
-In final, doua intrebari de la cititori: care a fost voleibalista românca pe care v-ati fi dorit sa o antrenati la Stiinta si daca Dinamo Kazan a fost cea mai puternica adversara inter-cluburi intâlnita in intreaga cariera?
– Mi-ar fi placut sa o pot aduce la Stiinta pe Carmen Turlea, pe care am antrenat-o la nationala. La fel stau lucrurile si in cazul a doua alte jucatoare românce plecate in strainatate: Necka Oniejekwe si Daiana Muresan. In ceea ce priveste a doua intrebare, cred ca, intr-adevar, Dinamo Kazan a fost cel mai puternic adversar intâlnit in cupele europene. Oricum, meciul-retur cu rusoaicele mi-a lasat un gust amar deoarece noi nu am reusit sa jucam la valoarea noastra. Poate ca vom putea demonstra contrariul in editia viitoare de Liga Campionilor.
