O tânără din zona Iașilor, asimilată, ușor-ușor, de comunitatea din Traian, și-a însușit dificila misiune de a fasona caractere, inițiind proiecte îndrăznețe, menite să dezvolte zona, cu scopul nobil de a face cunoscut satul și valorile neștiute din spatele scândurilor de gard. Mărturisesc, inițial, am aflat despre un eveniment, denumit „Descoperă pădurile Traianului – Traian Trail”, derulat prin vară. O acțiune care a avut ca subiect central promovarea acestor ținuturi, a pădurilor de aici, dar și a potențialului uman, economic, turistic. M-au fascinat imaginile cu sportivii, mulți dintre ei „de ocazie”, care au ales să petreacă o zi alergând prin sălbăticia ce mărginește comuna, pe o vreme potrivnică, înnămoliți și uzi până la piele de ploaia care nu mai contenea să cadă, dar, în final, cu toții declarați fericiți că au mai bifat o acțiune reușită, în sânul naturii, cunoscând oameni … unici, în felul lor, locuri, obiceiuri. Aș zice, oameni și locuri … de poveste.
Ieșeancă „naturalizată” în Bacău
Mi-a stârnit curiozitatea tocmai dorința nestăpânită de a-l cunoaște pe omul omul care s-a arătat atât de vrăjit de pădurile Traianului, încât a fost dispus să se înhame la un proiect de anvergură care, puțini știu, implică multe, enorm de multe, invizibile din „afară”. Așa am ajuns să o cunosc pe Georgeta Măriuț, o tânără venită, atenție!, tocmai din Bălțați, o comună din județul Iași (situată cam pe la mijlocul distanței dintre Târgu Frumos și Podu Iloaiei). O femeie tânără, dar cu un caracter dârz, extrem de determinată, care, aveam să aflu, a dovedit că poate urni comunități, prin proiecte, aș zice, unice, cutezătoare, pe care nimeni altul, până atunci, n-a avut inspirația și nici energia de a le pune măcar pe hârtie. A ajuns să trăiască la Traian, acum vreo trei ani, în urma căsătoriei cu un „nepot al satului”, bunicii soțului fiind din zonă. Cosmetician, la început, școlită, ulterior, în marketing și afaceri internaționale, Georgeta Măriuț este mamă a doi copii, comprimându-și timpul în cele trei slujbe pe care le-a acumulat, dar și în alte proiecte sociale, sportive și de altă natură.
„Traian Trail”, proiectul destinat descoperirii pădurilor din zonă
Georgeta se antrena, inițial, prin pădurile Traianului, ajungând să concureze la „Crosul școlilor”, în iunie 2018, apoi la „Iași în Trail”, în aprilie 2019, probabil, cea mai „verde” competiție de alergat din țară, organizată în zona pădurii Bârnova, și la „Valea Budului Trail”, un proiect local oprit, din păcate, de pandemie … Abia, prin vară, la aici, a avut loc prima ediție (sper să nu fie ultima) a competiției de alergat „Traian Trail”, eveniment care, din păcate, a trecut neobservat printre băcăuani. Dar care, măcar, a reușit să anime întreaga comunitate, dacă socotim că, pe lângă sutele de participanți, veniți din întreaga țară, s-au înscris și mulți localnici, de toate vârstele, chiar și copii de-o șchioapă, mulți din familii modeste. Un proiect care, cumva, îmi amintea, evident păstrând proporțiile, de „Tăşuleasa Social”, a fraților Alin și Tiberiu Uşeriu. Cert e că alături de sportivi locali mai cunoscuți, cum ar fi atleții Andreea Alina Pișcu, Alina Lungu sau Mihai Cochior, Paul Severin, Alex Țurlea, Alex Slăvoiu ș.a., au participat și oameni simpli, cu diverse profesii și vârste, unele apropiate sau trecute, cu mult, de limita … pensionării. Un proiect destinat promovării zonei, dar și dezvoltării acesteia din punct de vedere turistic, economic și social, implicând comunitatea în descoperirea naturii, a sportului și a spiritului civic. O misiune grea, complexă, gândită și pusă în practică de Georgeta, aproape de una singură, ea fiind implicată peste tot, în organizarea competiției, fără niciun sprijin venit din partea altei persoane. De reținut, totuși, că inițiativa tinerei noastre interlocutoare a fost susținută, în proporții și maniere diferite, de asociația ACS AtletIS din Iași, prin cei doi temerari promotori ai mișcării în aer liber – Cătălin Damian și Daniel Halapciuc, de autoritățile locale, Ocolul Silvic Traian, o pensiune din localitate și de alți câțiva întreprinzători locali. „Am început proiectul fără niciun ban și … de nicăieri. Ideea s-a născut, cumva, din dorința de autodepășire. M-am apucat de alergat, în urmă cu 5 ani, din anumite probleme medicale, dar, ulterior, am constatat că alergatul nu poate decât să facă bine organismului, schimbându-mi total viața, inclusiv modul de a gândi. Pentru că toate acestea au venit, cumva, «la pachet» cu mai multe evenimente din viața mea: pierderea tatălui, mutarea de la Iași în Bacău, nașterea celui de-al doilea copil…”, își începe istorioara tânăra Georgeta Măriuț. Șamsa ei a fost că a primit sprijin pentru concretizarea ideii sale de la un alt admirabil susținător al naturii, inginerul silvic Gheorghe Savu, șeful Ocolului Silvic din Traian, aș crede, singurul care a învățat că pădurea, copacii fac oamenii mai buni. „Un personaj drag mie, care m-a ajutat enorm. Inițial, am fost la el cu frică, la îndemnul șefului meu. A fost, de altfel, prima persoană la care am fost să expun proiectul. Dacă ar fi avut cea mai mică reticență, poate că aș fi eșuat cu inițiativa mea. Or, calmul lui m-a ajutat foarte mult, inclusiv să mă temperez în exuberanța mea de a face lucruri. Cert e că am bătut împreună, pe jos și cu Jeep-ul, toate traseele din pădure, de vreo trei ori, până să stabilim exact pe unde se va alerga, să marcăm cu vopsea toate locurile etc”, mai aflăm de la tânăra întreprinzătoare.
În spijinul gospodinelor și a micilor meșteșugari
Fără a pretinde că a atins performanțe formidabile, Georgeta admite că sportul, mișcarea, în general, o ajută în toate „job-urile” pe care le are, înțelegând, totodată, că poate și trebuie să împărtășească și altora din experiența sa. Însă, prin proiectul său a urmărit nu doar să apropie oamenii mai mult de natură, ci să și facă știută peste tot comunitatea locală, valorile de aici, talentele neștiute ale localnicilor. „După terminarea studiilor, am zis să promovez zona, mergând foarte mult pe concepția comerțului evreiesc: «Să ne ajutăm unii pe alții, ca să ne meargă bine». Or, prin «Traian Trail», am zis să promovez pădurea, dar și oamenii locului, micii întreprinzători, alături de micii gospodari. Pentru că, aici, sunt atâtea femei care gătesc foarte bine, mai ales prăjituri și alte deserturi, sunt și mulți meseriași, de tot felul, care, din păcate, nu sunt valorificați. Deocamdată, nu toți au înțeles de ce a venit cineva de la Iași ca să facă lucruri în Traian. Lumea se gândește că un străin apare aici cu un interes personal sau altceva. Or, tocmai asta îmi doresc să schimb”, mai aflu de la temerara din Traian. Mărturisește că abiția sa este de a determina mămicile, mamele din sat să scoată capul dincolo de monotonia în care-și duc traiul zilnic, valorificându-și talentul de femei harnice și pricepute. Cum altfel decât ieșind mai des în comunitate și arătând lumii întregi virtuțile de neegalat ale femeii simple, de la țară.
Pe cuvânt de cercetaș
Odată ajunsă în Traian, tânăra Georgeta Măriuț, a început să se implice în programul „Masă caldă” prin care se ofereau preparate gătite bătrânilor și celor nevoiași, ocazie în care a avut privilegiul de ajuta „oameni în vârstă, minunați, cu istorie, pe care nu-i mai vede nimeni”. Interesant este că iubirea față de natură și de oameni s-a născut încă din copilărie, când, pe la 8 ani, a devenit membră în Scoutul catolic din Iași, mișcare adusă în biserica catolică de AGESCI, Associazione Guide e Scouts Cattolici Italiani. Momentul perfect, dar mai ales, instrumentul prin care se pot sculpta caracterele, reușind-se, astfel, formarea adultului și pregătirea sa pentru a intra în lupta vieții. „Preoții care aveau har și doreau să educe copiii ne-au ajutat să formăm anumite grupuri. La început, erau doar catolici, pe lângă biserică, e drept, ceva mai rudimentar organizați. Dar am trecut prin mai multe etape: «lupișorii» care, încă de la 8 ani erau învățați să socializeze, să se integreze în grup, apoi, după 11 ani, «temerarii» care deprindeau să se autogospodărească, învățând să prepare mâncare, să monteze un cort, iar în perioada adolescenței, «exploratorii», tânărul fiind pus să se descurce, cumva, în necunoscut și să se dezvolte personal. Practic, erai lăsat într-un loc total necunoscut, unde trebuia să îndeplinești niște misiuni și să te descurci pe cont propriu. Cert e că, odată ce depui promisiunea, ești cercetaș pe viață, jurământul cercetașilor fiind «Să lăsăm lumea un pic mai bună decât am găsit-o». De aceea, le recomand părinților să-i înscrie pe micuți la «cercetași», pentru că au ce învăța”, este îndemnul tinerei mămici, care, de altfel, și-a înscris fetița de 8 ani într-o astfel de organizație. La 16 ani, Georgeta ajunsese să fie reprezentanta cercetașilor pe toată zona Moldovei, păstorind peste 800 de membri. Stabilea, astfel, întâlniri lunare cu liderii lor, pentru a pregăti programul activităților. Vara, participau la taberele organizate de centrele locale ale cercetașilor, iar în sezonul rece, derulau tot felul de activități, mai mult în interiorul spațiilor. Totodată, cercetașii erau cei care se ocupau de organizarea evenimentului anual „Ziua tineretului”, din prima duminică a lunii mai, acțiune care atrăgea mii de participanți, și nu doar din rândul mișcării „Scout”. „Schimbarea în lume vine de la fiecare în parte, iar puterea exemplului personal este foarte importantă”, a ținut să puncteze, la final, tânăra ieșeancă, „aclimatizată” pe meleagurile băcăuane.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
