Actuala editie a galei, mai bogata decât precedenta (care a numarat doar opt actori veniti sa se confrunte la One man show-ul bacauan), a adus in fata publicului, in prima ei zi, trei concurenti. Am sa notez câteva scurte impresii, "la cald", pâna când voi avea o imagine a intregului. Primul recital a fost al actritei Elena-Bianca Holobut, de la Teatrul "Ion D. Sârbu, Petrosani. Ea s-a prezentat cu un colaj de texte intitulat "Tata a fost actor, e adevarat, eu… cine stie?" Nu mi s-a parut deloc inspirata in ce-a facut, textele nu i se potriveau, asa ca, in pofida vointei si ambitiei, prestatia a fost una mai mult decât modesta, chiar dezamagitoare. Si, de ce sa n-o spun, chiar dizgratioasa, pe alocuri. Din fericire, recitalul urmator a ridicat temperatura salii, Eliza Noemi Judeu (Compania Buzunarul cu teatru, Bacau) in "Femei singure", dupa Dario Fo, in regia lui Geo Balint, reusind pe deplin sa-si demonstreze talentul complex, versatil, inventiv, pofta de joc, inteligenta scenica. In cea de-a doua zi i-am vazut pe Diana Decuseara (Teatrul National "Mihai Eminescu" Chisinau) si pe Stefan Huluba, bacauan de origine, artist polivalent si independent. Frumoasa si sensibila, Diana Decuseara a trait intens in fata spectatorilor drama unei femei victime a geloziei patologice a sotului, intr-un poem dramatic scris de Irina Nechit. O foarfeca bagata in prima parte a textului nu ar fi stricat deloc, ba chiar dimpotriva, l-ar mai fi concentrat, facându-l mai teatral. La tânara actrita am apreciat insa, dincolo de sensibilitate, grija pentru cuvânt, rostirea clara, curata. Un binevenit aer de firesc, bine dozat, in limitele conventiei artistice, a intrat in Sala Studio odata cu Stefan Huluba. Cu un minim de recuzita (se poarta minimalismul) el a interpretat un tânar al zilelor noastre "Camil. Un oarecare", un scenariu de Razvan Ropotan (care semneaza si regia recitalului). Vorbind direct, simplu, convingator, cu farmec si empatie despre cautarea identitatii, singuratate, foamea de afectiune, de dragoste, intr-un timp al indiferentismului, el a cucerit publicul. In pandant cu acest recital a fost si cel al colegului, coechipierului sau, Razvan Ropotan (am sarit la ziua de sâmbata, pentru ca m-a impins o unitate stilistica, ii zic astfel ca nu am avut altceva la indemâna, si pentru ca nu sunt departe de adevar, oricum), care si-a ales un text (adaptat) de Truman Capote "Fara cap". Tot cu probleme de cautari, cu vid al afectivitatii, cu iubiri, tradari, incertitudini, instrainare, etc. Interesanta imaginea de final, care mi-a amintit de celebrul pictor suprarealist Magritte, cu oamenii obiecte. Simpatic, dezinvolt, ironic si autoironic, Razvan Ropotan, in personajul lui Vincent ("omul incomplet"), a fost credibil, a avut momente savuroase, incântând spectatorii. Fata de jocul ironic, distantat, autoreflexiv al celor doi actori, despre Raluca Mara (Teatrul de Nord, Satu-Mare), de o delicata, fragila feminitate, pot sa spun ca s-a supus la un exercitiu de masochism. Ea s-a chinuit rau de tot in monologul "Era atâta harmalaie-n cer!" (adaptare dupa "Fuhrer la ordin!" de Brigitte Schwaiger), intrând, prea mult, in pielea unei tinere fanatice a nazismului, incât ajungeai sa te intrebi: oare nu era mai usor sa joci toate astea, si sa nu te transpui atât, cu atâtea sfortari naturaliste si atâta… harmalaie? Ca doar teatrul e joc, e metafora, e "mai mult decât viata".
Agreabil, in schimb, a fost recitalul propus de Alin Florea (Teatrul "Maria Filotti", Braila) "Visul unei nopti de gala" de Cornel Cristei. El a interpretat rolul unui aplaudac de platou, cu frustrarile si visurile acestuia de a deveni un star adevarat, recunoscut, pentru ca are un real talent de cântaret, dublând, la un moment dat, pe un tenor vedeta (si nepot de mahar) a unei emisiuni de divertisment de mare audienta (cum altfel?). Cu masura, economie de gesturi, actorul a relatat intâmplarile cu haz, si s-a descurcat onorabil la capitolul cântare.
Recitalurile extraordinare, de seara, au fost sustinute de doua excelente actrite, Mihaela Teleoaca (Teatrul de Comedie, Bucuresti) si Anca Sigartau (Teatrul "Tudor Vianu", Giurgiu), si de Tazio Torrini (Italia). Au fost spectacole veritabile, bine inchegate, cu momente de virtuozitate chiar, asupra carora vom reveni intr-un alt comentariu.
Astazi când scriu, de Florii, tocmai am plecat din sala teatrului, care era plina ochi de prichidei, cu buchetele de flori in mâna, veniti cu mare voiosie la spectacolul lui Andrei Teasca ("Teatrul de magie") care i-a vrajit cu giumbuslucuri si scamatorii, impreuna cu aratosii tineri din trupa sa: Stefania Banica, Emil Dragan, Cristina Strecopitov. Bucuria era in toi in teatru, chiote de mirare, batai de palme dupa fiecare surpriza, râsete zglobii, participare entuziasta, in fine, copiii erau incântati, si alaturi de ei si insotitorii lor, parinti si bunici. E semn bun, magia teatrului (pentru toate vârstele) e vie, asa ca vom urmari in continuare Gala STAR, spre a va tine in legatura cu tot ce se petrece aici.
Carmen Mihalache
Gala STAR: Jurnal de spectator
