Stai să vezi fază, frate, să vezi fază! Acum vreun an sau doi îmi taie un fraier calea în spate la Mall. Eu tocmai ochisem un loc de parcare și când să fac dreapta frumos și elegant vine fraieru’ ăsta și-mi ocupă locu’. Normal, am sărit să-l rup cu bătaia, da’ a avut noroc, mare noroc a avut frate că s-au băgat ai mei să-l las în pace.
Eram cu nevastă-mea și cu ăia doi mici, și mai era și soacră-mea, iar în spate venea frate-miu cu gagică-sa și cu ăi bătrâni, că așa suntem noi, mânca-ți-aș, mergem cu toții la Mall, în familie mergem, c-așa-i frumos, mergem ca la biserică, da? Și cum îți ziceam, nevastă-mea a început să chirăie, iar maică-mea sare cu gura pe mine: „Lasă, că-ți faci belea cu prostu’, dă-l dracului de nesimțit”. Așa că l-am dat dracului de fraier, dar mi-am zis că tot îl prind eu odată și odată. Și să vezi fază, frate, miercurea trecută, ba nu, joi era, îl prind pe bulangiu.
Dacă-ți zic! Eram la o sală de jocuri, că nu poți doar muncă și afaceri, frate, mai ai nevoie si de relax, gen. Eu dădeam să ies, iar fraieru’ dădea să intre. „Bă!”, i-am zis, „Băăăăă, ca să vezi ce mică-i lumea, vezi că tot te-am prins, fraiere care ești? Ce credeai, că scapi, ai? Băă, nesimțiți și viruși ca tine trag țara asta în jos. Da’ gata, acum te pup de noapte-bună”. Și el, chit că se cam pișa pe el, îmi răspunde cu tupeu, da’ cu tupeu ordinar, înțelegi? „Du-te bă și te caută că ești nebun” zice el.
Auzi tupeu maxim, el îmi taie calea și-mi ia locul de parcare și tot eu sunt nebun! Am simțit că mă iau nervii și dau să mă sui pe el. Și atunci să vezi fază, mânca-ți-aș gura ta, tocmai când mă pregăteam să-i sparg fața, ginesc că pe bicepsul stâng are tatuată o cruce mișto cu tot felul de chestii pe ea. Și-mi dau seama că nu-i ăsta fraieru’! Ălălalt, fraieru’ de la Mall, avea tatuat un craniu care ținea în gură o garoafă, șmecher rău tatuajul, c-am vrut să-mi fac și eu unu’ la fel după aia, da’ n-am găsit modelu’.
Înțelegi șmecherie? Era să bat pe altul, gen, să mor de râs! Noroc că mi-am dat seama la timp, deși și ăsta merita una peste bot că prea mi-a răspuns urât. Acuma îți dai cu seama că nu eram prost să-i zic că l-am confundat, să nu mă creadă vreun sonat. Sanchi, i-am spus că „ai bulan, bă, că-s băiat educat și cu obrazu’ fin și te las să pleci, da’ să nu se mai întâmple că iese belea”. Și l-am lăsat să plece, frate, să mor eu dacă nu l-am lăsat să plece, fraieru’ dracului.
