Nu o dată mi s-a întâmplat să privesc retrospectiv spre ce a fost odată, nu demult, Bacăul nostru, și ce e acum, în zilele de-acum. Și mi l-am amintit pe Dumitru Sechelariu cum se trezea la miezul nopții, pe o ninsoare de-ți venea să fugi de tot la Tropice, și se apuca el să dirijeze, la propriu, utilajele de deszăpezire.
Parcă-l văd pe gospodarul de Seche în parcarea de la stadion cum gesticula energic (așa cum, trag speranță, ni-l amintim cu toții că era), indicând ce și cum să facă fiecare. Apoi, mi l-am amintit pe Stava, care, în primele declarații pe care le făcea la Pro TV, după ce luase Primăria, a fost să zică pe un ton malițios „Am scăpat Bacăul de Sechelariu”.
Ce a urmat, știe toată lumea. Au fost 12 ani catastrofali pentru bătrânul târg, timp în care s-a degradat iremediabil. Investitori – nema, infrastructură – canci, entertainment – poate, altădată. În schimb, șomaj- cât China, sărăcie pe linie, emigrări – în creștere etc. etc. N-am să uit veci cum „fostul” și oamenii lui, după ce au invadat primăria, s-au dus glonț la stadion și au dat jos sigla cu numele gospodarului primar, iar apoi au rupt din parcul mare pancartele care anunțau că animalele din țarc (căprioare n.m.) erau donate de Dumitru Sechelariu.
Ăsta era cuiul care le stătea înfipt în suflet. Un lucru e cert: tot mai multă lume îl regretă, tardiv, pe Sechelariu. Ironia este că și acum, la 14 ani de când nu mai avem un așa gospodar care să ne conducă urbea, în parcul mare văd încă asfaltul turnat pe vremea lui Sechelariu (din păcate, tot mai găurit de utilajele și mașinile de tonaj care s-au plimbat ca vodă prin lobodă), observ gardul împremuitor pus tot în mandatul lui, iluminatul public amenajat pe când orașul avea primar…
Am încredere că actuala administrație a Bacăului acum, la 83 de de ani pe care i-a adunat în tolbă Parcul „Cancicov”, se va implica în aducerea la locul cuvenit a acestui obiectiv de importanță majoră, astfel încât să redevină un reper al orașului. Să trăim, să-i pomenim!
