La final de an, Desteptarea rememoreaza cele mai importante cinci realizari ale sportului bacauan din 2015
Pentru sportul bacauan, 2015 a fost anul marilor contraste. Sigur, si anii precedenti au oscilat intre ses si piscuri, dar niciunul dintre ei nu a consemnat trecerile bruste de la “prea-prea” la “foarte-foarte” asa cum a facut-o acesta care sta sa se incheie. Fara doar si poate, 2015 a fost anul lui Mihai Nistor, singurul bacauan calificat pâna acum la Olimpiada de la Rio. Dar a fost si anul disparitiei Stiintei Municipal Dedeman Bacau. A fost anul Georgianei Anitei. Dar si al colapsului inregistrat de voleibalistele Stiintei, care au incheiat turul de campionat pe un neverosimil loc 6. Veti spune ca sporturile de echipa au un alt regim de performanta fata de cele individuale. Si ca, dupa cum se stie, necesita cheltuieli mult mai mari. Corect. Numai ca nu lipsa banilor a fost problema, ci modul in care au fost ei cheltuiti (situatia Stiintei MD Dedeman) sau cât de târziu au fost dati, cazul voleibalistelor de la Stiinta. Faptul ca, de la aparitia Legii 350/ 2005 referitoare la finantarile nerambursabile, sportul bacauan a gasit un partener financiar in municipalitate nu poate fi contestat. Dar nici nu suntem intr-atât de naivi incât sa credem ca intotdeauna toti banii au ajuns unde trebuie. Sau ca din 2016 lucrurile se vor schimba si ca politicul nu se va mai amesteca in sport. Poate ca, pe lânga un Top 5 al marilor reusite din sportul bacauan in 2015, s-ar fi impus si un Flop 5, asa cum am mai alcatuit, de altfel. Fiind, insa, la finalul unui an in care ne-am despartit si de profesorul Constantin Anghelache, si de Laurica Lunca, si de Sorin Avram, si de Nicu Alexa, si de Gica Ganea, si de nea’ Simi Blaga, sa incercam sa uitam de toate amaraciunile si sa privim jumatatea plina a paharului. Prin urmare, sa varsam mai intâi câte o picatura in amintirea celor carora le-am spus “adio”. Si sa inchinam apoi in cinstea reusitelor. Din 2015 si din 2016.
1. Loviturile lui Mihai Nistor: titlul mondial in APB si calificarea la Rio
Asa cum spuneam, a fost anul sau. Mihai Nistor a lovit in plin, atingându-si toate obiectivele fixate la inceput de 2015. Inainte de toate, l-a invins pe marocanul Mohammed Arjaoui, chiar la el acasa, la Marrakesh, in finala categoriei super-grea din APB, divizia profesionista creata de forul international amator, AIBA. Desi se e pregatise pentru un meci cu azerul Medjidov, Nistor s-a trezit cu un adversar de talia lui Arjaoui. Asta nu l-a impiedicat sa-l invinga pe marocan in infernul de la Marrakesh si sa obtina calificarea la Olimpiada de la Rio. De la cele opt reprize din APB, elevul lui Relu Auras a trecut apoi in mai putin de o luna la regimul de opt runde impus de Campionatul European, la finalul caruia s-a laureat cu medalia de bronz. Iar dupa bronzul continental a venit aurul mondial la super-grea in APB, dupa o finala câstigata contra campionului din 2014, neamtul Erik Pfeifer. Ca si in cazul lui Arjaoui, pugilistul bacauan in vârsta de 25 de ani l-a nimicit pe Pfeifer chiar in fata propriului public, la Hamburg. “Este cel mai mare succes al meu. Mai presus de aceasta nu poate fi decât o medalie la Rio”, a marturisit Mihai Nistor.
2. Triplul salt spre glorie al Georgianei Anitei: aur la Mondialele de junioare2
Este marea speranta a atletismului românesc. O speranta care, concurs dupa concurs, reusita dupa reusita se transforma tot mai mult intr-o certitudine. “N-am niciun dubiu ca in vara, la Cali, vom fi pe podium. Si eu zic inca de pe acum ca exista sanse foarte mari ca Georgiana sa devina noua campioana mondiala la triplusalt”, declara antrenorul Georgianei Anitei, Cristi Nemteanu, la inceputul lui 2015, cu jumatate de an inaintea Mondialelor de atletism pentru junioare 2 din Columbia. Antrenorul de la SCM Bacau nu citea in globul de cristal, ci in parametrii oferiti de IAAF, care centralizeaza la zi, ba chiar la minut performantele atletilor de top de pretutindeni. Un centralizator care o gaseste pe Georgiana mereu in frunte la categoria sa de vârsta, asa cum s-a intâmplat si cu rezultatul inregistrat la Nationalele de Pentatlon din februarie, la care bacauanca a inregistrat un world’s best numai bun sa o pregateasca moral pentru Cali. In Columbia, Geo a dat de pamânt cu toate adversarele, de la chinezoaica Rui Zeng la cubaneza Yanna Armenteros, luând aurul cu o saritura splendida ce a masurat 13,49 metri. O luna mai târziu, bacauanca de 16 ani a cucerit titlul suprem si la Festivalul Olimpic al Tineretului European de la Tbilisi, invingând de data aceasta si un vânt rebel, care i-a spulberat reperele, dar nu si pofta de victorie. “A fost un an perfect, asa cum sper sa fie si 2016, când voi ataca Mondialele de junioare 1”, a precizat Geo Anitei.
3. Titlul national la minivolei câstigat de echipa feminina a CSS Bacau
Sunt mici, e adevarat. Dar sunt mari si tari! Cele mai tari in minivoleiul românesc. Primavara lui 2015 a adus primul titlu in voleiul juvenil bacauan dupa o pauza de un sfert de veac. Succesul echipei antrenate de Dumitru Matanie si Traian Snel a fost cu atât mai pretios, cu cât a venit dupa o finala a contre coeur. O finala câstigata cu 3-2 impotriva Lugojului, in ciuda faptului ca banatencele au condus cu 2-0 la seturi. Alexandra Adragai, Iulia Matanie, Nicola Juncu, Denisa Sava, Madalina Airoaie, Neidi Enache, Bianca Dodan, Bianca Popa, Carina Nastasa, Ioana Bunea, Maria Bahrim si Bianca Ailincai au reusit un parcurs de senzatie la turneul final desfasurat in mai, in Bacau, câstigând toate jocurile: 3-1 cu CSS Târgoviste, 3-0 cu Juvenil LPS Brasov, 3-1 cu CSS Lugoj, 3-2 cu CSS Buzau si din nou 3-2 cu Lugojul in finala. Trecute din toamna la o categorie superioara de vârsta, “Sperante”, campioanele la minivolei si-au pastrat bunul obicei de a-si subordona toate adversarele.
4. Cupa României câstigata de voleibalistele Stiintei Bacau
Corect, Stiinta are parte de cel mai ezitant (eufemism) tur de campionat din ultimele doua decenii. A pierdut cu toate echipele din 1-4, se afla la sapte puncte distanta de play-off, iar jocul scârtâie. Toate reculurile sezonului de toamna nu pot pune, insa, in umbra splendida reusita din primavara, de la Cheile Gradistei, din Cupa. O reusita care a permis studentelor sa inhate din nou trofeul de “urechi”. Finala cu Dinamo a intrat, de altfel, in anale, bucurestencele retragându-se de pe teren la 2-2 la seturi si 12-9 pentru Stiinta in decisiv. Dincolo de gestul nesportiv al echipei conduse de Piticu’ Marian Stefan, finala a impresionat prin spectaculozitatea sa. Bacauancele au câstigat setul inaugural la 15, insa Dinamo a preluat conducerea dupa 26-24 si 25-19. In actul al patrulea, Stiinta a revenit fantastic de la 22-24 la 28-26, ducând meciul in decisiv, acolo unde nervii bucurestencelor au cedat si au facut ca echipa lui Florin Grapa sa-si adjudece, pentru al treilea sezon la rând, Cupa României.
5. Revenirea Sport Clubului Bacau.
In februarie era ca si desfiintata. Fara bani, fara perspective si cu datorii insemnate, Sport Club parea ca va continua traditia nefasta a echipelor bacauane de fotbal care au tras obloanele in ultimul deceniu: FCM Bacau, FC Willy, Pambac sau FC Stiinta. Cu un nou staff administrativ prezidat de Cristi Ciocoiu, SC Bacau a reusit, insa, sa treaca peste toate inconvenientele de ordin financiar si sa aiba un parcurs sportiv peste asteptari, incununat cu un loc 4 in Seria I din Liga a II-a. Chiar daca problemele economice au continuat sa greveze Sport Clubul, motiv pentru care contractele cu jucatorii au fost incheiate doar pâna la finalul lui decembrie, echipa condusa de Cristi Popovici a fost una dintre protagonistele Seriei I si in prima parte a editiei 2015-2016, coechetând la un moment chiar cu primul loc. Finalul lui 2015 a gasit Sport Clubul pe loc de play-off, iar 2016 va aduce in curtea “alb-rosilor” palmaresul fotbalului bacauan, asa cum a garantat presedintele Cristi Ciocoiu.
Dan Sion
