Citesc din program: 15 septembrie 2018, ora 12.00: UBUNTU – performance realizat de poeţii particiapnţi la Festivalul Naţional “George Bacovia”
Ce are a face UBUNTU cu poezia? Ştiam că este un termen din lumea programatorilor IT, ceva cu calculatoare. Aveam să mă dumiresc când a început UBUNTU. Poeta Violeta Savu a adus un coş cu mere şi pere, de codiţa fiecăruia era legat un bileţel pe care era scris un vers dintr-o poezie şi autorul. A urmat “ruleta fructelor”. S-a extras din coş câte un fruct, după care cel nimerit citea o poezie, două poezii, chiar câte un poem.
Iată şi dezlegarea misterului UBUNTU: Un antropolog le-a propus un joc unor copii dintr-un trib african.
A pus un coş plin cu fructe lângă un copac şi le-a spus că cel care va ajunge primul va câştiga toate fructele.
Când a dat startul pentru alergare, toţi copiii s-au luat de mâna şi au alergat împreună, apoi s-au aşezat să se bucure de premiu.
Când i-a întrebat de ce au alergat aşa, din moment ce unul singur ar fi putut câştiga toate fructele, i-au raspuns: Cum ar fi putut fi unul dintre noi fericit, dacă toţi ceilalţi ar fi fost trişti?
Ubuntu – un cuvânt vechi african, concept-baza a culturii Xhosa, însemnând „omenie faţă de ceilalţi (semenii noştri)”. Se poate traduce prin „eu sunt ceea ce sunt datorită a ceea ce suntem noi toţi”….
Şi toţi au citit, unii din volum, alţii de pe telefon, de pe o coală de hârtie, iar alţii au recitat.
Cealaltă surpriză a fost locul ales pentru UBUNTU. Poeţii şi poetesele au fost invitaţi la Observatorul Astronomic “Victor Anestin”, la ultimul nivel, pe terasă, de unde au admirat oraşul, au făcut fotografii, după care au coborât în sala de proiecţie, la Planetarium. Acolo au citit poeţii din creaţiile proprii. Nu mai suntem în secolul XX, în anul 1971, când prima ediţie a Festivalului “Bacovia” a debutat la statuia poetului, dezvelită chiar cu acea ocazie, când tot oraşul era violet, când festivalul era deschis de preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. Zeci de scriitori, cei mai mari la vremea aceea au citit poezie proprie, iar actorii teatrului au realizat un extraordinar spectacol din poezia lui George Bacovia. Cine îşi mai aminteşte! Şi poezie s-a citit la statuia Poetului mulţi ani, fie de actori, de poeţi, de elevi, de copii. În fiecare an, trecătorii ascultau vrăjiţi versurile poetului simbol al Bacăului şi al României. L-am întâlnit pe terasă pe Emil Brumaru, poetul atât de îndrăgit şi cântat de tineri, care îmi spunea că a fost la prima ediţie a Festivalului, în 1971. “A fost ceva extraordinar. A fost superb. Nu am uitat niciodată acel festival.”
Acum suntem în secolul XXI şi citim poezie la Observatorul Astronomic.
Din întâmplare, la UBUNTU, în Planetarium, am stat lângă maestrul Emil Brumaru, în dreapta, Mircea Cărtărescu, în faţă, şi Val Mănescu, în dreapta.
Şi merele, şi perele îşi dezvăluiau secretele: au citit Doina Ioanid, pentru Nora Iuga (absentă medical) a citit Dan Petruşca, Ioana Nicolaie, Claudiu Comartin, Dan Dediu, Gabriela Fecioru, Dan Petruşca. În timp ce versurile curgeau, prin sală a început să circule Cartea de Onoare a Bibiliotecii Judeţene. Nepotrivit moment.
Merele şi perele părăseau coşul şi Emil Brumaru nu mai ieşea la rând. Dacă nu citeşete Emil Brumaru, de ce a mai fost chemat. Citeşte Ioan Pop (printre poezii şi una care se cheamă “După amiază cu Bacovia”), Anastasia Gavrilovic, (observ că nici Mircea Cărtărescu nu are măr. Va citi?), Radu Vancu (un lung poem), Bogdan Alexandru Stănescu. Iese para cu Emil Brumaru. Sub cupola Planetariumului se aud vocea şi versurile poetului Emil Brumaru. A fost frumos. Citeşte Mioara Băluţă, Ioan Tudor Iovian, de loc din Buhuşi, un mare poet, Tincuţa Horonceanu Bernevic, Mirela Bălan şi, cu ultima pară extrasă de Adrian Jicu, Violeta Savu încheie UBUNTU. Mircea Cărtărescu a stat cuminte în fotoliu, a ascultat atent, s-a uitat la nişte fotografii făcute cu Emil Brumaru, pe terasă. N-a avut măr, nici pară. N-a citit poezie. Toţi îl aşteptau. Va vorbi însă după amiază, la Teatrul Municipal.
Unde-i Bacovia?, mă străfulgeră o întrebare. Nu este, nu a fost, nimeni nu a pomenit numele Poetului la Festivalul dedicat lui. Nimeni nu a citit o poezie de George Bacovia.
Eu aş fi pus un patefon cu vocea lui. Sau o bandă de magnetofon. Sau poate un CD. Să audă stelele, şi Luna, şi Jupiter aceste frumoase versuri din poezia ALB, semnate de George Bacovia:
Orchestra începu cu-o indignare graţioasă.
Salonul alb visa cu roze albe —
Un vals de voaluri albe …
Spaţiu, infinit, de o tristeţe armonioasă …
În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări —
Cântau clare sărutări …
Larg, miniatură de vremuri viitoare …
Şi luni se împlinesc 137 de ani de la naşterea Poetului.
