A treia duminică de la Sfintele Paşti este zi de praznic împărătesc şi îi găseşte pe toţi creştinii în aceeaşi lumină şi bucurie, care a venit lumii întregi prin Învierea lui Hristos. În această sfântă zi ne aducem aminte de fapta acelor femei binecredincioase pe care Tradiţia creştină le-a împodobit cu numele de Mironosiţe, adică purtătoare de miruri. Aceste femei sunt cele ce s-au învrednicit de a primi darul de a fi primele martore ale Învierii Domnului, de a auzi de la Înger vestea cea bună a Învierii şi sarcina de a transmite mai departe tuturor această „veste bună”, primele care s-au întâlnit cu Hristos şi au vorbit cu el, putând spune cu adevărat că „Hristos a Înviat!”. Aceste femei L-au însoţit pe Iisus şi pe cei 12 Apostoli când călătorea din oraş în oraş şi din sat în sat, propovăduind şi vestind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu, se îngrijeau mai ales de hrana Sa şi a ucenicilor şi nu L-au părăsit nici în răstimpul patimilor, iar unele au stat chiar aproape de crucea Sa. Printre acestea erau Sfânta Fecioară Maria, Maria Magdalena, Maria, soţia lui Cleopa și mama lui Iosif și Iacov, cumnata – sora Maicii Domnului – Salomeea, mama lui Iacov si Ioan fiii lui Zevedei, Ioana soţia lui Huza, administratorul casei lui Irod-Antipa şi altele (Luca VIII, 2-3; Marcu XV, 40; Matei XXVII, 56).
Aceste femei binecredincioase nu L-au părăsit nici după răstignire şi punerea Lui în mormânt, atunci când toţi Apostolii se împrăştiaseră, ci abia au aşteptat să treacă sâmbăta, sărbătoarea iudeilor, ca să vină la mormânt şi să împlinească cele ce n-au putut termina în seara zilei de vineri Iosif şi Nicodim, adică ungerea cu miresme, după rânduiala legii iudaice, a trupului lui Iisus. Pe când se îndreptau dis-de-dimineaţă spre mormânt, mânate de marea iubire şi recunoştinţă faţă de Iisus, singura lor grijă era cine le va prăvăli piatra de la uşa mormântului (Marcu XVI, 3), şi nu dacă vor găsi în mormânt trupul lui Iisus ca să îl ungă cu mir. La mărturia Mironosiţelor, s-au adăugat astfel mulţime de alte mărturii, şi toate acestea împreună stau acum la temelia credinţei noastre în Învierea Domnului şi, astfel, în învierea noastră. Cinstind pe sfintele femei mironosiţe, cinstim de fapt pe toate binecredincioasele femei care prin mirul faptelor bune, al credinţei şi al dragostei jertfelnice, fac posibilă viaţa noastră aici şi deschid calea către viaţa cea viitoare, de care se vor bucura toţi cei ce mărturisesc Învierea lui Hristos şi urmează Acestuia.
Hristos a Înviat!
Pr. dr. Marius Popescu, Parohia „Sfântul Ioan” Bacău
