În liniștea tulbure a piețelor financiare mondiale, un zvon începe să răzbată din ce în ce mai insistent: problemele economice ale lumii occidentale. Este o agitație abia perceptibilă, dar consecințele încep să se manifeste subtile: țările solicită repatrierea rezervelor de aur depozitate în străinătate, iar pe piețele internaționale se declanșează o goană frenetică după aur.
Statele și cetățenii se înghesuie să achiziționeze aur din toate colțurile lumii. Dar cine sunt acești cetățeni și state? Ei bine, nu trebuie să vă faceți griji, România nu este pe listă.
România, cu aurul său depozitat la Londra, stă în afara acestei febre. După cum probabil știți, au existat încercări de repatriere a acestui aur, dar acestea au fost întrerupte de o opoziție vehementă, alimentată de frica că guvernul ar putea încerca să fure aurul. Nu este nevoie să aduc mai multe comentarii; este evident că operațiunea de repatriere a fost blocată eficient, dar de ce?
Aceasta este o întrebare la care mulți ar putea avea un răspuns, iar finalul operațiunii este bine cunoscut: noua putere a decis să anuleze legea care prevedea repatrierea aurului, culegând aplauzele celor care nu și-au dat seama că au fost manipulați.
Este trist, dar explicabil. Așa se întăresc și se îmbogățesc națiunile – nu națiunile precum a noastră, care pare să piardă mereu în jocul istoriei, ci acele națiuni inteligente care știu cum să manevreze masele de oameni. Este un dans subtil al puterii și al influenței, în care unele țări se află mereu în avantaj, iar altele rămân uitându-se prostește cum au fost “făcute” de niște șmecheri.
