România, poate mai mult ca alte țări din Europa, este afectată, într-o măsură mai mică sau mai mare de cel puțin trei crize: economică, medicală și una politică. Cum criza economică se manifestă la nivel global, cea sanitară, care ne interesează în cel mai înalt grad acum, tinde – sunt indicii clare – să scape de sub control, prin amploare și consecințe dintre cele mai grave. Cauzele pot fi – și ele – unele obiective, dar, cu siguranță, cele mai multe includ subiectivismul deciziilor sau chiar lipsa acestora.
Ca prin factor identificat ca foarte important este lipsa totală de informare și inexplicabila lipsă din comunicarea publică, pe tema vaccinului, de exemplu, a specialiștilor, medici, cercetători, lideri de opinie avizați, asistenți sociali, persoane care au trecut prin boală, persoane vaccinate, reprezentați ai unor instituții validate ca purtătoare de informații cu caracter științific. Lipsa acestui dialog, întrebările rămase fără răspuns, transformarea unor persoane „cu gura mare” în așa-zișii lideri de opinie, proliferarea știrilor false, avansul luat de teoriile conspiraționiste, în detrimentul informațiilor cu o mare încărcătură științifică, au condus astăzi la un haos în procesul de coordonare, prevenire și stopare a îmbolnăvirii cu virusul Sarcov 2.
Absența specialiștilor de pe principalele canale de informare a dus la o hiperinflație de ageamii, politruci, simbriași, chiar medici de cu totul alte specialități, care s-au transformat în cârcotași de serviciu, și care, toți, urlă zilnic împotriva vaccinării, apelând la tot felul de scenarii apocaliptice, semănând panică și neîncredere în rândul populației și așa bulversată de noianul de informații contradictorii de pe piața media.
Nu-i timp să căutăm persoane vinovate de haosul și tragediile prin care trece țara, cetățenii ei, însă aproape de penal se află instituții ale statului, ministere, institute de cercetare, direcțiile de sănătate publică, colegiile medicilor, asociațiile medicilor, cabinetele individuale, instituțiile de învățământ superior, mediul academic, care s-au lăsat copleșite de harapnicii vorbitori, erijați criminal în apărători ai drepturilor omului, în general, călcând în picioare dreptul la sănătate, la viață, la o informare corectă, în timp ce, zilnic, morga și cimitirele își cer dreptul la extindere, pentru a „găzdui” persoane care și-au consumat toate drepturile acordate de „apărătorii”…Drepturilor Omului.
Dialogul nu trebuie reinventat, ci doar repus în drepturi.
